Frank Zappa reloaded: ”Toate la Roxy, nu în altă parte”

În pregătirea aniversării a 40 de ani de la apariția dublului LP ”live” ”Roxy & Elsewhere” și pentru a marca importanța sărbătorii de Halloween asupra regretatul Frank, grupul fiului său Dweezil, Zappa Plays Zappa (numit de lider ”our rocking teenage combo band”) a concertat la Beacon Theatre din New York City ca ecou la shows-urile de odinioară ale Seniorului Frank de la Palladium/N.Y., imortalizate pe CD-ul “Live in New York” și pe DVD-ul audio “Halloween”. Nu a lipsit din repertoriu piesa “Cheapnis”, tribut adus de Frank filmelor clasice ieftine ”horror” cu monștrii, o piesă pentru care în concerte este folosit ca recuzită de scenă câinele pudel gigant Frunobulax.

 “Roxy & Elsewhere” a fost relansat în varianta vinil pe 10 decembrie 2013, împreună cu un alt album venerat, “Uncle Meat”. Albumul ”R & E” capta și unele dintre cele mai reușite momente de interpretare la chitara sa specială Gibson SG, model pe cale de a fi recreat până la cel mai mic detaliu la comanda lui Dweezil și a Zappa Family Trust.

Cronologic acest ”revival” Zappa din ultima perioadă a început în iunie 2013 când a fost lansat “A Token of His Extreme”, un program creat prin mijloacele și eforturile sale exclusiv personale și totodată autoprodus de Frank Zappa pentru televiziune cu un concert din august 1974, în trupă cu George Duke, Napoleon Murphy Brock, Tom Fowler și Chester Thompson...Respins la acea vreme de consorțiul principal TV din America dar difuzat în ”primetime” cu succes în Franța și Elveția, Frank fiind foarte mulțumit de contribuția sa video și de animația creată de un ”băiat” pe nume Bruce Bickford care avea astfel șansa să devină mai cunoscut.

Enormul catalog F. Z. a fost și continuă să fie relansat și de canalele de distribuție iTunes și emusic.com (alături de  Zappa.com), printre albumele reeditate fiind “Hot Rats,” Uncle Meat,” “Zoot Allures,” “Overnight Sensation” și  “Sheik Yerbouti”...iar monumentala “200 Motels” a fost reorchestrată de Los Angeles Philharmonic sub bagheta lui Esa-Pekka Salonen și prezentată la L.A.’s Walt Disney Concert Hall. 

Dacă mai este cineva căruia i-a scăpat vreo fațetă a acestui artist vizionar de geniu, Zappa a fost chitarist, vocalist, compozitor, producător, dirijor și figură politică al cărui ”output” cu o semnătură unică în rock, jazz, blues, prog, R&B, clasic contemporan și experimental, etc și care s-a dovedit a fi, mai ales după dispariția sa, aproape infinită.

Printre numeroasele sale inovații Frank Zappa a redefinit și sensul albumelor ”live” în rock, un turneu fiind considerat o mare explorare muzicală, cu un ”modus-operandi” numit de Dweezil "Anything At Any Time For Any Reason At All"...ideea de bază fiind aceea de a aborda mereu surprinzător și de a recrea și improviza pe seama materialului lansat pe albumele de studio, fără a repeta nimic și niciodată identic. "Freak Out", "Apostrophe" și "The Yellow Shark" au fost cu greu alese ca preferințele sale din discografia tatălui. De ce le-a ales pe acestea, cât și detalii despre lucrul său cu trupa proprie, perfecționarea ca și compozitor precum și explicații de ce tatăl Frank a fost subapreciat ca și chitarist, aflați citind interviul publicat de Dweezil aici:   

”http://www.ibtimes.com/dweezils-band-plays-frank-zappas-roxy-elsewhere-halloween-year-packed-zappa-releases-1449012”

"Roxy & Elsewhere "cred că este cel mai funky album al tatălui meu ".

Noul album Zappa/ Mothers: "Roxy by Proxy", lansat la început de martie 2014 după cîteva amânări de Zappa Family Trust și ingenios planificat a fi distribuit de fani (acei ”the zappateers”!), completează cu precizarea “All Roxy, No Elsewhere” clasicul album ”Roxy & Elsewhere” din 1974, care includea și pasaje dinafara concertelor din zilele de 9 și 10 decembrie 1973 de la sala Roxy Theatre/ Hollywood, California, părți înregistrate ulterior (de ex. secvențe din ”Penguin in Bondage” proveneau dintrun concert de la Auditorium Theater, Chicago, mai 1974).

Dacă se adună destui bani din vânzarea acestui album, se intenționează lansarea ‘The Roxy Performances’ pe DVD video. S-a apelat la un sistem original de distribuție (cum altfel decât original, dacă e vorba de F.Z.?) cu ajutorul fanilor voluntari care contra unei taxe pot primi benzile master, notele scrise și grafica albumului și pot apoi comanda și revinde CD-ul la orice preț, doar 1,20 $/buc. (!) mergând în conturile Zappa Records .

Mult material -peste două treimi- este neapărut anterior, iar în cazul titlurilor comune găsim în paranteze la ”playlist” diferențele față de ”R & E”...așa încât sunt toate premizele că avem aici unul dintre cele mai relevante albume lansate până acum de familia genialului muzician. Completând consistent după 40 de ani un material oricum valoros al poate celei mai galonate formule Mothers of Invention: 

 George Duke (clape), Tom Fowler (bas), Ruth Underwood (percuție), Bruce Fowler (Trombon), Walt Fowler (Trompeta), Napoleon Murphy Brock (voce) si Chester Thompson (tobe).

Holdsworth

Allan Holdsworth este asimilat ca fiind un muzician cu vaste cunostinte despte muzica, care incorporeaza in creatiile sale un vast domeniu de acorduri progresive si solo-uri complicate; solourile insemnind o multitudine de game derivand din diezuri, bemoluri, tonuri intregi, game cromatice si game modificate. Toate acestea au un intotdeauna efectul unui sunet de tip “OFF”. Pune mina pe carte si mai documenteaza-te si singur!

Codex Seraphinianus / The Grand Wazoo

Codex Seraphinianus este numele uneia dintre cele mai ciudate cărţi publicate vreodată. Creată în perioada 1976 – 1978 de arhitectul şi designerul italian Luigi Serafini, cartea a fost publicată în 1981 și este considerată cea mai ciudată și complexă enciclopedie de până acum.

Titlul cărţii, Codex Seraphinianus, este cel puţin ambiguu: primul termen provine din latinescul “codex” care semnifică un anumit cod, iar Seraphinianus se trage de la numele autorului Serafini, care în limba italiană semnifică serafimi. Astfel, Codex Seraphinianus reprezintă un cod al serafimilor și de aici se poate extrage și ideea că tot ceea ce este descris în această carte bizară poate să aibă legătură cu aceste ființe biblice, care trăiesc într-o lume paralelă cu a noastră.

Scrisă într-un alfabet necunoscut, asemenea unui cod pe care nimeni nu a reușit până în prezent ca să-l deslușească, enciclopedia conține 2 volume, primul având 5 capitole întinse pe 180 de pagini, iar al doilea, 7 capitole şi 185 de pagini. Coincidenţă sau nu, întreaga enciclopedie are 12 capitole, tot atâtea câte luni sunt într-un an, şi 365 de pagini, cât numărul de zi ale unui an.

Aceste capitole acoperă întreaga sferă sapiens şi non-sapiens:

Volumul I

Herbarium – descrie mai multe tipuri de floră: flori ciudate, copaci care îşi smulg rădăcinile și migrează etc.

Bestiary – este dedicat faunei din această lume, reprezentând mai multe animale care sunt variații suprarealiste ale cailor, hipopotamilor, rinocerilor, păsărilor etc.

Homunculi / Automata – se ocupă cu ceea ce pare a fi un regat al celor mai ciudate creaturi bipede

Physics / Chemistry – dezvoltă idei legate de fizică și chimie, și este de departe cel mai abstract și enigmatic capitol

Mechanics – prezintă maşini și vehicule bizare

Volumul 2

Human Anatomy / Anthropology – explorează umanitatea în general: biologie, sexualitate, diferite popoare aborigene, și chiar prezintă exemple de floră si unelte (cum ar fi pixuri şi chei) grefate direct în corpul uman.

Ethnicity / Geography / History – prezintă mulți oameni (unii doar cu alură umană) cu semnificație necunoscută, alături de data nașterii și morţii. De asemenea, sunt prezentate mai multe scene de importanță istorică (și, eventual, religioasă), precum înmormântări și obiceiuri funerare.

Grammaria – descrie istoria sistemului de scriere a cărţii

Cuisine / Fashion – se referă la mâncare, servirea mesei, bunele maniere la masă și la îmbrăcăminte.

Amusements – descrie jocuri bizare (inclusiv cărți de joc și jocuri de societate) și sporturi.

Architecture – este dedicat în întregime arhitecturii

Index – cuprinsul celui de-al doilea volum.

Criticii literari consideră această enciclopedie ca fiind o parodie a vieții de zi cu zi, unde grotescul întâlnește frumosul, unde suprarealistul întâlnește cotidianul și unde fantezia autorului este îmbinată cu realitatea. Cu toate că Serafini nu a acceptat niciodată descrierea făcută de critici, el a susținut tot timpul că acest codex nu este altceva decât o realitate, pe care oamenii încă nu o pot înțelege. La fel cum copiii privesc o carte ilustrată pentru adulți și nu înțeleg mare lucru, dar știu că lucrurile pe care le văd au un sens logic, așa și adulții nu înțeleg chiar toate lucrurile din Codex Seraphinianus, dar știu că ele sunt o normalitate. Această explicație dată de autor adâncește și mai mult misterul cu privire la această carte stranie.

În ceea ce priveşte codul folosit, atunci când lingviştii au încercat să descifreze limbajul și nu au reușit, autorul le-a transmis că orice îl poate înțelege dacă se folosește de limbajul obișnuit și nu de percepția tradițională. Chiar și aşa, nimeni nu poate înțelege semnificația limbajului obișnuit din mintea lui Serafini, fapt pentru care enciclopedia a rămas până în prezent un mister.

Sistemul de scriere (cel mai probabil, un sistem de scriere inexistent) pare modelat după sistemele occidentale obișnuite de scriere (scriere de la stânga la dreapta și pe rânduri, un alfabet cu litere mari și mici). Unele litere apar numai la începutul sau la sfârșitul cuvintelor, o caracteristică a sistemelor de scriere semitice. Literele curbilinii seamănă cu nişte coarde sau fire elastice, prezentând bucle şi noduri, amintind oarecum de alfabetele Sinhala.

Unii lingviştii au făcut trimitere la un alt volum controversat, Manuscrisul lui Voynich (numit așa după Wilfrid Michael Voynich), o carte cifrată misterios, al cărei cod nu a fost încă descifrat şi despre care nu se cunoaște nici autorul și nici data apariției. În cei peste 500 de ani care se presupune că ar fi trecut de la redactarea manuscrisului Voynich, nu a fost descifrat nici măcar unul dintre misterele care înconjoară neobișnuitul document: origini, autor, scriere, imagini sau limba în care a fost redactat. Și asta după ce, numai în secolul XX, o veritabilă armată de paleografi, inclusiv specialiștii americani care au descifrat codul german „Enigma”, a eșuat lamentabil.

Dacă limbajul utilizat în cazul Codex Seraphinianus dă de furcă tuturor lingviştilor, sistemul de numerotare a paginilor a fost descifrat (aparent independent) de Allan C. Wechsler şi de lingvistul bulgar Ivan Derzhanski, fiind o variație a bazei numerice 21.

Într-un discurs ţinut pe 11 mai 2009 la Universitatea Oxford, Societatea bibliofililor, Serafini a declarat că nu există nici un sens ascuns în spatele cărţii, care de altfel este fără conţinut semantic, şi că scopul acestui experiment a fost să creeze persoanei care încearcă să-l citească senzaţia frustrantă pe care o simt copiii în faţa unei cărţi pe care nu o înţeleg şi nu ştiu să o citească

În esenţă Codex Seraphinianus descrie o lume străină, atât în cuvinte, cât şi printr-o multitudine de ilustrații care mai de care ciudate sau suprarealiste. Chiar și aceste desene au încercat a fi studiate de către filosofi, psihologi sau chiar fizicieni și nimeni nu a ajuns la nicio concluzie reală. Ilustraţiile viu colorate abundă în detalii şi înfăţişează în cele 11 capitole ale cărţii diverse aspecte cheie ale straniei lumi, de la floră şi faună până la istorie, ştiinţă şi arhitectură. Întâlnim desene reprezentând flori plutitoare, maşinării complicate, obiecte de îmbrăcăminte cum nu am văzut nici la cele mai extravagante prezentări de modă, creaturi ciudate, experimente ştiinţifice bizare şi multe altele. Cu toate acestea, unele analogii au putut fi făcute. De exemplu, în primul capitol al celui de-al doilea volum Serafini ilustrează un bărbat și o femeie care după o partidă de sex se transformă într-un crocodil. Lingviştii au legat această imagine de descrierea făcută de Shakespeare, care îl vedea precum o fiară cu două spinări.

Cartea a fost reeditată în repetate rânduri. Cea mai scumpă copie a fost chiar prima ediţie, care s-a vândut pentru suma de 5.000 de dolari. Doi ani mai târziu, în SUA, Germania și în Țările de Jos a fost tipărită o ediție într-un singur volum, având de această dată 170 de pagini. Aceste ediții nu s-au mai tipărit timp de mulţi ani, însă începând cu 1993 în Europa se vinde o nouă ediţie, la fel de captivantă, însă tot într-un singur volum. În 2006, în Italia a fost lansată o versiune revizuită, relativ ieftină (89 Euros/120USD), cu noi ilustrații și o „prefață” semnată chiar de autor.

Chiar dacă nu este foarte clar în ce categorie se clasifică această enciclopedie bizară, cartea continuă să provoace admiraţie: artiştii îi studiază ilustraţiile, filozofii meditează la sensul ei, iar colecţionarii iubitori de carte SF şi nu numai sunt încântaţi dacă reuşesc să o adauge colecţiei lor.

Fata de cele mentionate anterior, propunerea mea muzicala este urmatoarea:

Funk Compilation - 54 minutes of pure funk music

The Man From Utopia

Acest album contine un amestec de piese inregistrate in studio si piese live, toate din perioada rock a lui Frank Zappa. Evident, tonul acestui disc este mai putin orientat pe rock decit cel de pe Them or Us, doar lucrarile “Stick Together” si “Cocaine Decisions” fiind suficiente pentru a sprijini aceasta afirmatie. Cea mai notorie tendinta aici de fata este insa abordarea jumatate-vorbire, jumatate-cintec, libera-alegere, evidentiata in piesele “The Radio is Broken”, “The Dangerous Kitchen”, si “The Jazz Discharge Party Hats”. Toate acestea sunt caracterizate prin textul scris sau improvizat pe de o parte, si pe de alta parte cintatul-vorbit in timp ce trupa reactioneaza la cuvinte.

Titlul albumului provine de la un cintecel din anii 1950, inclus si el pe album (“The Man From Utopia Meets Mary Lou” [Medley]”), in timp ce coperta albumului face aluzie la un turneu scandalos din Italia din anul 1982, bantuit de tintari si revolte de strada.

Throbbing Gristle

Notes

In The Shadow Of The Sun
The Soundtrack Of The Derek Jarman Film,
performed by Throbbing Gristle.
Dedicated to Derek Jarman. 

In The Shadow Of The Sun GB 1972-74 Colour 54 min
A film by Derek Jarman
Original music by Throbbing Gristle 1980
Produced for Dark Pictures
Made possible with financial assistance from Freunde der Deutschen Kinemathek, Berlin 

"The music was improvised to a VHS video cassette of the finished film onto an 8 track tape deck at a cost of just over £100. This film was made entirely on Super 8mm film during 1972-74 at a cost of approximately £100. The completed film with soundtrack was first screened at the Berlin Film Festival in February 1981. Throbbing Gristle were Chris Carter, Cosey Fanni Tutti, Peter Christopherson and Genesis P-Orridge. The result of this unique collaboration was always intended as a first move towards a genre of Ambient videos, watchable many times, in much the same way as Ambient music is used to enhance or complete an environment. It has no linear, entertainment or musical intent outside that function. This CD shows a side of TG previously not demonstrated in other releases and is therefore a valuable addition to any collection." 

Songs for Swinging Larvae

Acest album este o calatorie. Una din cele mai interesante, experimentale, ciudate, enervante si acide calatorii muzicale pe care le-ai auzit vreodata. Va recomand din toata inima piesele 8 si 9 pentru animalutele voastre de companie.

Trout Mask Replica

Captain Beefheart, singurul adevarat dadaist al rock-ului, a fost victimizat in repetate rinduri de lipsa de intelegere a publicului si de autoritarismul criticilor. Tendinta a fost aceea de considera C.B and His Band o trupa cu potential acceptabil de blues, care a cazut insa in patima lacomiei si a comercialului. Ceea ce insa nu au vazut criticii acelei epoci, a fost faptul ca trupa avea o viziune, si ca asa aspra, ragusita si dificila cum era, provenea dintr-o constiinta unica si originala.

King Crimson: Live at Frejus

Multimea prezenta la acest spectacol King Crimson, pare intr-adevar foarte implicata in experienta traita, avind in vedere ca nu toata lumea de acolo a mai vazut inainte King Crimson cintind live. Imagineaza-te stind undeva intre bogatul St. Tropez si bantuitul de staruri de film, Cannes. Acesta ar fi locul perfect in care sa te afli pentru a absorbi King Crimson sub soarele galez.

Ce urmeaza dupa cuvinte este pur si simplu magie. Pune-ti centura de siguranta si fii pregatit pentru o excursie naucitoare.

Henry Cow: Legend

Studio Album, released in 1973

Songs / Tracks Listing

1. Nirvana for Mice (Frith) (4:53)
2. Amygdala (Hodgkinson) (6:47)
3. Teenbeat Introduction (Cow) (4:32)
4. Teenbeat (Frith/Greaves) (6:57)
5. Nirvana Reprise (Frith) (1:11)
6. Extract from 'With the Yellow Half-Moon and Blue Star' (Frith) (2:26)
7. Teenbeat Reprise (Frith) (5:07)
8. Tenth Chaffinch (Cow) (6:06)
9. Nine Funerals of the Citizen King (Hodgkinson) (5:34)
10. Bellycan (Cow) (3:19)*

Line-up / Musicians

- John Greaves / bass, piano, vocals, Whistle
- Chris Cutler / piano, trumpet, drums, vocals, Whistle , Toy instruments
- Fred Frith / guitar, piano, violin, keyboards, viola, vocals
- Tim Hodgkinson / organ, clarinet, piano, keyboards, saxophones, vocals
- Geoff Leigh / clarinet, flute, recorder, saxophones, vocals

Guest Musicians:

- Jeremy Baines / pixiphone on 'Yellow half Moon'
- Sarah Greaves, Maggie Thomas and Cathy Williams / chorus on "Teenbeat"

Releases information

The original vinyl LP was titled The Henry Cow Legend with the name only appearing on the spine of the sleeve

1991 CD East Side Digital 80482 called Legend
1998 CD Original Mix Edition Rer; ASIN : B000023ZMC*
(*was re-named Leg End and does not contain the bonus track 'Bellycan' included on the 1991 CD release)

Recorded at Virgin Records Manor Studios between May and June 1973 with Mike Oldfield in attendance as a recording engineer.

Mr. Bungle: California

Vrei ceva diferit? Ceva cu totul nou? Ceva amuzant si creativ? Atunci asculta “California”. Albumul asta este nelegiuit, misto si foarte haios in acelasi timp. Chiar nu as putea spune in ce gen muzical sa incadreaza. Albumul debuteaza cu o utilizare foarte cool si fina a vocilor. Apoi se dezlantuie nebunia. “None of Them Knew They Were Robots” este o piesa uluitoare ce contine orice este necesar ca sa razi si sa dansezi. Haiosenia nebuneasca este pretutindeni. Albumul continua cu piese ca Ars Moriendi, Air-Conditioned Nightmare si Goodbye Sober Day. Nebuniile amuzante ale basistului Trevor Dunn si solistului vocal Mike Patton sunt perfecte pentru acest disc.

The Residents: Not Available

Este dificil, daca nu imposibil, sa prinzi o experienta muzicala in cuvinte. Niciodata acest lucru nu a fost mai adevarat ca in cazul trupei “The Residents” in general, si in particular ca in cazul albumului “Not Available”.

Melancolie, mister, straniu, ciudat. Acestea sunt doar citeva cuvinte care-mi vin in minte stind aici si incercind sa descriu muzia acestui album.

Not Available este o poveste despre nimic. Sau este? Sensul acestei muzici ar putea fi atit de obscur incit aparent sa lipseasca. NU sunt sigur. Dupa nenumarate auditii si incercare de patrundere a sensului versurilor, a ajuns sa ma gindesc ca naratiunea (sau non-naratiunea), are la baza ceva in comun cu identitatea. Din nou, nu sunt sigur de acest lucru. Ar putea fi doar o combinatie de de ciudatenie, muzica atonala si versuri fara sens. Ca si in cazul puzzle-urilor Zen (care este semnificatia sunetului unor maini aplaudind?), muzica de pe “Non Available” sfideaza logica in mod intentionat – intentia fiind aceea de a rupe lanturile gandirii conditionate.

John Zorn: Naked City

John Zorn provine din New York si, de multa vreme, este una din cele mai interesante figuri ale muzicii contemporane. Artistul lasa impresia unui talent fara limite, fiind renumit pentru eclectismul sau feroce. Si pe acest album, eclectismul abunda din belsug, Zorn et Comp. facind incursiuni in stilurile unor Ornette Coleman, Henry mancini, Ennio Moriccone, John Bary si desigur dl. Zorn insusi. Avem aici o valvataie de jazz, swing, blues, free jazz, noise, rock, thrash si surf, adesea intr-o singura piesa.

Personal, cred ca acest album excelent s-ar adresa in primul rind tinerilor interesati de jazz. Totul se misca rapid pe acest album, schimbarile sunt dese si niciodata plictisitoare. Nu mai ascultasem de ceva vreme acest cd (pina astazi), si uitasem cit de captivant este de fapt.

New Dream Ltd

Sub diverse pseudonime, Ramona Xavier continua sa produca o muzica de acest gen din ce in ce mai frumoasa. Singura sa productie din anl 2014, pare sa fie o versiune remixata extinsa a realizarilor anterioare cu New Dream Ltd, Initiation Tape. Aceasta asa zisa “editie a insulei Avalon” extinde muzica si temele de pe Initiation Tape, amplifica melancolia si transforma totul intr-un statement de natura reflexiva a insusi genului artistic abordat. Pentru un stil de muzica construita in mod ostentativ cu mici modificari, a fost inevitabil pentru ca cineva anume sa intoarca melodiile impotriva lor insele, rezultatul obtinut in acest fel, fiind minunat.

Endless Summer

Endless Summer este  o realizare extraordinara atit din punct vedere al claritatii structurale cit si al mixarii firesti a zgomotului abraziv cu melodiile incantatoare.

Daca ai facut incursiuni adinci in genul electronic cu variatele sale devieri de la norma, cu acest album ai avut o sansa adevarata care ti s-aa oferit (in mod accidental?) sa te intilnesti cu asa numita muzica noise (Merzbow, etc) si inca mai mult decit atit, cu posibilitatea inca si mai mare de a-ti fi stres din creier si chiar din computer aceasta muzica - gandindu-te “de ce dracu’ ar asculta cineva un asemena c…at?”

Piesa saptamanii

Artist: Frank Zappa

Album: Jazz From Hell

Track: St. Etienne

East of Eden: Kalipse

East of Eden a fost o formatie britanica de rock progressiv. Trupa si-a inceput activitatea in Bristol, in 1967, alcatuita din Dave Arbus (vioara, flaut, saxofon, trompeta), Ron Caines (saxofon alto), Geoff (chitara si vocal) si Geoff Britton (tobe), care mai tarziu s-a alaturat trupei Wings.

Desi multi critici incadreaza trupa ca una de rock simfonic-progresiv, altii sustin ca stilul lor este mai degraba orientat spre jazz. Combinand flautul, vioara si alte efecte, stilul formatiei East of Eden a fost intodeauna sustinut intens de o baza rock, puternic si experimental.