Sun RA a fost un mare muzician de jazz, poet si filosof. A
pretins ca planeta pe care s-a nascut ar fi fost Saturn, si eu si multii altii
credem ca este adevarat. Daca vei avea ocazia sa vizionezi filmul 'Space Is the
Place ', vei realiza probabil ca acesta ilumineaza opera lui Ra. Pentru el,
spatiul extraterestru nu a fost doar o sursa de inspiratie pt titlurile
pieselor muzicale ci a fost un taram al libertatii de expresie fara limite, al
gandirii pure si gingasiei intelectuale. Un taram liber de rasism si
prejudecati de orice fel.
♫♫♪♫▬▬▬▬▬▬♫♪♫ Poezia e o
necesitate. O necesitate a speciei. Ea nu fuge dupa nimeni. Se ascunde. De
fapt, oamenii umbla innebuniti dupa poezie si nici nu stiu. Si o confunda cu
te-miri-ce si se pacalesc si n-au decat. Sau o gasesc in alte forme:in vechile,
uitatele carti ale unor intelepti, in vreun halucinant spectacol, in cine stie
ce fel de muzica, in aceea a vreunui trib pierdut sau in jazzul lui Miles Davis
alaturi de chitara lui Jimi Hendrix (ipotetic),,, ♫♪♫▬▬▬▬▬▬♫♪♫♫♪
Pentru oricine ar dori sa invete sa cinte rock & roll sau rock
adevarat, acesta este unul din putinele discuri de care ar avea cu adevarat
nevoie. Alaturi de Chuck Berry, Elvis, Little Richard, Jerry Lee Lewis, Muddy
Waters, B.B. King si altii, Bo Diddley a fost unul din formatorii genului – si a facut-o ca nimeni altul. Diddley a avut doar un singur stil:
unul sincopat, ritmic, plin de tremolo. Exista 12 exemple pe acest album, si
este tot ceea ce-ti trebuie.
Sa scrii, sa-i faci aranjamentele si sa produci un album
pentru Miles Davis la varsta de 25 de ani, nu a fost si nu ar fi niciodata un inceput slab pentru nicio cariera, chiar
daca ‘Tutu’ a fost criticata in acea epoca. De fapt, nu este cazul inceputului
carierei lui Marcus Miller: pina in acel moment, el lucrase in mod profesionist
mai mult de o decada, si peste ani contribuise – ca basist de studio – pe albumele
nor Michael Jackson, Herbie Hancock, Mariah Carey, Whine Shorter, MsCoy Tyner,
Frank Sinatra, George Benson…
Propriile albume ale lui Miller au fost nenumarate:
Afrodeezia este cel de-al 22-lea album al sau ca titular si primul pentru Blue
Note. Dupa asteparile unora, este un album rafinat si sofisticat, o capodopera
a genului, plina de melodii si instrumentatii diverse.
Cu toate ca nu s-au ridicat niciodata la succesul
"America's Led Zeppelin", trupa Cactus a excelat in rock-ul de tip
ceafa la gratar-si cartofi prajiti-boogie.
1973 a marcat o inflorire a rock-ului ‘southern’, o data cu
lansarea albumului de debut al celor de la Lynyrd Skynyrd si a discului de varf
al Allman Brothers.
Schimbarea peisajului si a vietii de noapte din Memphis au
constituit o sursa de inspiratie imediata pentru baietii din trio-ul ZZ, care
aveau deja o colectie de cintece blues, rock si boogie, prevestitoare a ceea ce
avea sa urmeze in cariera lor MTV de mai tarziu.
Nihilismul nu inseamna doar meditatie la zadarnicie – si nici
credinta ca orice merita sa piara; inseamna mai degraba ca unul pune umarul la
jug si ca altul distruge. In acest fel – daca vrei – totul capata logica; insa
Nihilistul nu crede in nevoia de a fi logic.
Este cert ca o data cu primul lor album, Black Sabbath au
inventat heavy metal-ul, insa al doilea album (lansat putin mai tirziu in
cursul aceluiasi an 1970), a fost o
caramida in plus la perfectionarea stilului nou nascut. Albumul abunda de
riff-urile, de acum devenite clasice, ale lui Tony Iommi. In afara piesei care
da denumirea discului, piese ca “War Pigs” si “Iron Man” au devenit memorabile
instantaneu – genul de piese pe care daca le asculti o data iti patrund definitiv
in structura interioara a fiintei.
O noua realizare discografica marca MOTORHEAD este
intotdeauna binevenita. De mai bine de trei decenii acest celebru grup britanic
a oferit periodic albume de calitate, iar ultimul, al douazecelea album de
studio din palmaresul trupei, este o alta mostra de hard rock tipic pentru
trupa lui Lemmy Kilmister, Phil Campbell si Mikkey Dee.
Intitulat The World Is Yours, discul propune 10 noi compozitii axate pe
aceleasi coordonate cu care trupa ne-a obisnuit inca din 1977, piese ce scot in
evidenta o simplitate in executii, un ritm alert si inconfundabila voce a lui
Lemmy. S-ar putea spune fara nicio retinere ca nu este nimic nou pe frontal de
vest, dar The World Is Yours este totusi un disc blindat de cateva compozitii
care atrag din prima in frunte cu Born To Lose si I Don’t Know How To Lie, de
un aer tipic live si, cel mai important, este un disc realizat din nou fara
compromisuri. Piesele au cam acelasi nivel din punct de vedere al conceptiei,
nu exista o diversitate compozitionala, dar cert este ca ele suna bine si le
poti asculta de multe ori fara sa te plictisesti. Ceea ce e mare lucru.
Motorhead este printre putinele care de-a lungul carierei a tinut stacheta
ridicata si care nu s-a orientat catre ce cere piata. A cantat intotdeauna ce a
vrut Lemmy Kilmister, a cantat pentru publicul sau si rezultatele au venit
imediat. A ramas cu un public fidel, este un grup respectat de mass-media, de
fani si de toti cei care asculta muzica rock, iar noul album este un alt pas
important in cariera grupului. The World Is Yours arata ca se poate canta rock
de calitate si la o varsta inaintata, ca nu conteaza daca ai in spate canale TV
sau reviste, ci doar sa canti corect si sa nu faci compromisuri doar pentru a
fi bagat in seama (si-n rock-ul romanesc avem multe asemenea exemple). Dupa 34
de ani de existenta pe firmamentul rock, Motorhead este inca in forma, are inca
ce oferi si The World Is Yours este inca un exemplu de cum trebuie cantat
adevaratul rock metalic.
“Cind Zarathustra ajunse la oraşul cel mai apropiat, care se
intindea lingă păduri, găsi mulţime de popor ce se-adunase-n piaţă: căci li se
anunţase că-au să vadă un dansator pe funie. Iar Zarathustra se-adresă aşa către
popor: Vin să vă-nvăţ ce este Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depăşit. Voi
ce-aţi făcut, pentru al depăşi? Toate fiinţele de pină acuma au creat ceva ce
stă deasupra lor: vreţi voi să fiţi refluxul acestei uriaşe revărsări şi preferaţi
să vă intoarceţi printre fiare, decit să-l depăşiţi pe om? Ce e maimuţa pentru
om? Doar o batjocură sau o ruşine dureroasă. Aşa trebuie să fie şi omul pentru
Supraom: doar o batjocură sau o ruşine dureroasă. Voi aţi parcurs distanţa de la vierme pină la om şi multe in
voi sunt incă vierme. Cindva aţi fost maimuţe şi chiar şi azi un om păstrează
din maimuţă mai mult ca o maimuţă oarecare. Dar chiar şi cel mai inţelept
dintre voi dilemă e, şi corcitură intre plantă şi fantomă. Oare văndemneu să
deveniţi doar plantă sau fantomă? Iată, vă-nvăţ ce este Supraomul! Sensul pămintului
e Supraomul. O, dacă voi v-aţi incorda voinţa: sens al pămintului să fie Supraomul! Eu vă conjur, o fraţi ai mei, rămineţi credincioşi pămintului şi nu
mai daţi crezare celor ce vă vorbesc despre speranţe suprapăminteşti! Otrăvitori
sunt ei, fie c-o ştiu sau nu. Sunt hulitori ai vieţii, intoxicaţi la rindul lor
şi muribunzi, de care i-e lehamite pămintului: pot să dispară aşadar!
Odinioară, a-l huli pe Dumnezeu era cea mai cumplită
blasfemie, dar Dumnezeu e mort acum şi morţi, asemeni lui, blasfematorii. Cea mai ingrozitoare
blasfemie e azi să blasfemezi pămintul, iar măruntaielor misterului să le
acorzi mai multă atenţie ca sensului pămintului! Odinioară, sufletul privea
spre corp plin de dispreţ: atunci, acest dispreţ era lucrul suprem: el, sufletul,
voia un corp lihnit, famelic, slab. in felu-acesta se gin-dea să scape de el şi
de pămint. O, sufletul acesta, chiar el era lihnit, famelic, slab: cruzimea era
voluptatea acestui suflet! Dar voi, ia spuneţi, fraţi ai mei: ce zice corpul
vostru despre sufletul vostru? Sufletul vostru, oare nu-i el mizerie, şi murdărie,
şi jalnică suficienţă? Ce-i drept, murdar torent e omul. Şi trebuie să fii
intr-adevăr o mare, să sorbi asemenea torent de murdărie, şi totuşi să rămii
curat. Iată, vă-nvăţ ce este Supraomul: el este-această mare, dispreţul vostru
uriaş se pierde-n ea. Ce poate fi mai insemnat in viaţa voastră? E ora marelui
dispreţ. Ora in care vă scirbiţi chiar şi e fericirea voastră, de raţiunea şi virtutea
voastră. Ora in care ziceţi: „Ce-mi pasă mie de fericirea mea! Ea e mizerie, şi
murdărie, şi jalnică suficienţă. O, fericirea mea, ce trebuie să-mi fie chiar
temei al existenţei!" Ora in care ziceţi: „Ce-mi pasă mie de raţiunea mea!
Rivneşte ea după ştiinţă, ca leul după hrana lui? Ea e mizerie, şi murdărie, şi
jalnică suficienţă!" (F. Nietzsche).
Nu este exagerat sa afirmi ca dupa ce ai stat 24 de ore intr-o casa veche de 600 de ani, vei avea sentimentul ca ai trait in acea casa, vreme de 6 secole. Parca ai tocit funia de pe scripetii steagurilor si ai lustruit mobila de stejar cu atingerea ta. Pasesti prin mica galerie din piatra – unde calugarii obisnuiau sa se plimbe in liniste - privind biserica de pe deal prin frumoasa ferestruica gotica . Apoi iti indrepti privirea spre masiva usa de lemn, care de indata te conduce spre salon. Treapta masiva de la intrarea in salon este incovoiata de vreme asa cum ar trebui sa fie; buiandrugii sunt crapati si poarta urmele a miriade de degete adunate in veacuri ..pare totul minunat de vechi si de ciudat. In salon dai de manuale de conversatie si publicatii de ultima ora printre care se afla si un prospect al cinei.Viata actuala s-a amestecat cu cea veche si nu exista linie de demarcatie.
