Chitara din imagine i-a aparţinut lui Stevie Ray Vaughan şi
a fost expusă la Casa de Licitaţii Christie’s, având o valoare estimată la
1.00-1.500 de dolari.
Stevie Ray Vaughan (n. 3 octombrie 1954 – d. 27 august
1990), chitarist de blues şi solist, a decedat în urmă cu 25 de ani, pe 27
august, într-un accident de elicopter în Wisconsin.Vaughan tocmai susţinuse un
concert alături de Eric Clapton, în faţa a zeci de mii de oameni la Alpine
Valley Music Theater din East Troy, Wisconsin. Trei membri din staff-ul lui
Clapton au decedat în acest accident.
La trei zile de la moartea sa, Stevie a fost înmormântat lângă tatăl său
în Oak Cliff, din Dallas, Texas. Avea doar 35 de ani şi începuse să se impună
în industria muzicală. Abia lansase albumul In Step pentru care a primit un
premiu Grammy şi care a devenit, în urma vânzărilor, “disc de platină”. În
2000, Vaughan a fost introdus în The Blue Hall of Fame, iar în 2008 a devenit
eligibil pentru introducerea în Rock and Roll Hall of Fame. În 2003, revista
Rolling Stone l-a pus pe locul 7 în topul celor mai buni chitarişti ai tuturor timpurilor.
Steve Ray Vaughan citate: “What I am trying to get across to you; is please
take of yourselves and those that you love; because that is what we are here
for, that’s all we got, and that is all we can take with us. Are you with me?”
“You see, we are here, as far as I can tell, to help each other; our brothers,
our sisters, our friends, our enemies. That is to help each other and not hurt
each other”. Am găsit pe Internet o
relatare frumoasă despre Stevie Ray Vaughan. Am tradus-o pentru voi: 'L-am cunoscut
pe Stevie Ray Vaughan prin intermediul uneia dintre cele mai stupide surse: un
MTV News special despre anii ’80. Fiind încă elev de liceu în 1990, muzica lui
Stevie nu era chiar pe structura mea sufletească. Eu, ca alte mii de
adolescenţi, încercam să trec peste anii în care ascultasem hair-metal,
descoperind trupe precum Soundgarden şi Jane’s Addiction. Totuşi, când MTV News
a anunţat că Stevie Ray Vaughan a decedat într-un accident de elicopter pe 27
august 1990, pot spune cu mâna pe inimă că a fost prima moarte a unui “star
rock” care m-a afectat. Cum poate să moară cineva care a scris piese atât de
bune?, mă tot întrebam eu cu naivitate. Sigur că au murit multe alte staruri
rock, dar aceia au decedat după ce atinseseră culmea succesului. Cu regret spun
că am cumpărat albumul In Step după moartea artistului. Am citit despre
concertul pe care îl susţinuse chiar cu o seară înainte de a muri, alături de
Eric Clapton, Robert Cray şi Buddy Guy'.
Privind în urmă, acest show se înscrie
în categoria celor pe care mi-ar fi plăcut să le văd. Cu cât îl ascult mai mult
pe Stevie Ray Vaughan, cu atât îmi dau seama de faptul că a fost influenţat de
Albert King sau Buddy Guy. În 6 ani scurţi, Stevie Ray Vaughan a schimbat genul
blues-rock. Cu piese precum Texas Flood şi Couldn’t Stand the Weather, a
convertit sute de mii de ascultători la blues. A preluat dintre piesele sacre
de rock, Voodoo Chile (Slight Return) a lui Jimi Hendrix. Nu numai că a făcut
dreptate acestei piese (lucru ce părea aproape imposibil), dar a transformat-o
în ceva propriu. Versiunea lui se află, alături de cea făcută de Hendrix pentru
piesa lui Dylan, All Along The Watchtower, în topul celor mai bune coveruri din
rock. Poate una dintre cele mai mari tragedii, din punct de vedere muzical, este
că moartea lui Steve a intervenit exact în momentul în care acesta se
reinventa. Începuse să se bazeze mai puţin pe viteză şi mai mult pe tehnică. Cu
toată mişcarea “unplugged” de la începutul anilor ’90, cu tot garage rock-ul
acelor ani şi mişcarea muzicală actuală, nu avem niciun motiv să credem că
Stevie Ray Vaughan nu ar fi rămas o prezenţă marcantă pe scena blues-rock-ului.
Timp de câţiva ani, nu l-am mai putut asculta pe Stevie Ray Vaughan. Nu din
tristeţe, ci din cauza faptului că era difuzat intens la radio. Mă plictisisem,
pur şi simplu nu mai găseam nimic nou în albumele lui. Dar acest lucru s-a
schimbat în momentul în care a fost re-editat albumul Couldn’t Stand the
Weather, pe care există şi o interpretare live din Montreal, 1984. Ascultaţi albumul
acesta şi apoi mergeţi pe youtube şi căutaţi câteva dintre înregistrările din
concerte, începând cu coverul Voodoo Child (Slight Return), veţi vedea cum se
schimbă standardele din mintea voastră. După 24 de ani, Steve Ray Vaughan încă
ne uimeşte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu