EL&P 1970 (R.I.P. Keith Emerson)

Plin de viata, ambitios, de succes aproape integral, primul album ELP a fost dominat de piese instrumentale (‘The Barbarian’, ‘Three Fates’) si balade romantice (‘Lucky Man’), toate dovedind pe deplin talentele descurajante pentru concurenta, a celor trei muzicieni.  Acest album, care ajunsese pe locul 20 in topurile americane si pe cel de-al patrulea in cele britanice, a scos la iveala latura cel mai putin pretentioasa dar si cea mai muzicala a formatiei – doar cu mici exceptii ca ‘Three Fates’ si probabil ‘Take a Pebble’ – in afara carora nu gasim pe album foarte mult exces componistic.  Chiar și aici, cu un material muzical relativ echilibrat, albumul prezinta inceputurile unei ere intunecate, salbatice, un edge gotic, de-abia intilnite pana in acel moment in genul asa-numitului "art rock", si asta datorita, in primul rind, atacurilor lui Keith Emerson realizate cu cele mai sofisticate synthesisere vazute pina in acel moment.

Miles Davis - Bitches Brew (1970)

De ce imi place muzica electrica a lui Miles Davis atit de mult? De ce consider muzica lui Miles ca fiind cea mai buna muzica facuta vreodata pe aceasta planeta? Desigur, in functie de gusturi, placerea de a asculta diverse stiluri de muzica difera de la individ la individ, insa imi permit sa va expun urmatoarele considerente personale legate de muzica lui Miles Davis:

Poti dansa pe ea. (Incerca “Black Satin” de pe On The Corner).

Te poti relaxa si descolaci pe ea. (Incearca “Mayishia” de pe Get Up With It).

O poti folosi pentru accelerarea pomparii cu adrenalina. (Incearca “Fast Track” de pe We Want Miles).

Poti sa stai si sa reflectezi pe ea. (Incearca “Gondwana” de pe Pangaea).

Poti sa dai din cap pe ea. (Incearca soloul de bass din “Calypso Frelimo”, de pe Get Up With It. Daca vrei sa dai din cap inca si mai tare, incearca si fetele 2 si 4 de pe acelasi album).

Poti sa faci dragoste pe ea. (Incearca “Miles Runs Vodoo Down” de pe Bitches Brew. Daca partenerul nu-ti impartaseste trairea, atunci te poti masturba. Sau incearca “Ascent” de pe The Directions – mai romantic oarecum in felul sau ciudat de a suna).

Ea reflecta experienta neagra si consolideaza muzicile anterioare disparate, intr-un intreg coerent. (Incearca Bitches Brew si On The Corner).

Atit de multi artisti au fost influentati de muzica sa, incit este imposibil sa nimeresti chiar in miezul problemei si sa mergi direct la sursa ca sa obtii adevarata chestie.

Este nepieritoare; poti sa o asculti fara jena pentru decade de acum inainte. De fapt, cu cit trece timpul cu atit poate capata sens pentru multi dintre noi.

Este arta pura, izvorita dintr-o considerabila experienta personala, intelect si dorinta de auto-definire. Nemaipunind ca este incintatoare si se leagana ca o mama. 

Miles Davis - Get Up With It

Miles Davis - On the Corner

Miles Davis- Go Ahead John (master) from Big Fun [March 3, 1970 NYC]