Miles Davis - Bitches Brew (1970)

De ce imi place muzica electrica a lui Miles Davis atit de mult? De ce consider muzica lui Miles ca fiind cea mai buna muzica facuta vreodata pe aceasta planeta? Desigur, in functie de gusturi, placerea de a asculta diverse stiluri de muzica difera de la individ la individ, insa imi permit sa va expun urmatoarele considerente personale legate de muzica lui Miles Davis:

Poti dansa pe ea. (Incerca “Black Satin” de pe On The Corner).

Te poti relaxa si descolaci pe ea. (Incearca “Mayishia” de pe Get Up With It).

O poti folosi pentru accelerarea pomparii cu adrenalina. (Incearca “Fast Track” de pe We Want Miles).

Poti sa stai si sa reflectezi pe ea. (Incearca “Gondwana” de pe Pangaea).

Poti sa dai din cap pe ea. (Incearca soloul de bass din “Calypso Frelimo”, de pe Get Up With It. Daca vrei sa dai din cap inca si mai tare, incearca si fetele 2 si 4 de pe acelasi album).

Poti sa faci dragoste pe ea. (Incearca “Miles Runs Vodoo Down” de pe Bitches Brew. Daca partenerul nu-ti impartaseste trairea, atunci te poti masturba. Sau incearca “Ascent” de pe The Directions – mai romantic oarecum in felul sau ciudat de a suna).

Ea reflecta experienta neagra si consolideaza muzicile anterioare disparate, intr-un intreg coerent. (Incearca Bitches Brew si On The Corner).

Atit de multi artisti au fost influentati de muzica sa, incit este imposibil sa nimeresti chiar in miezul problemei si sa mergi direct la sursa ca sa obtii adevarata chestie.

Este nepieritoare; poti sa o asculti fara jena pentru decade de acum inainte. De fapt, cu cit trece timpul cu atit poate capata sens pentru multi dintre noi.

Este arta pura, izvorita dintr-o considerabila experienta personala, intelect si dorinta de auto-definire. Nemaipunind ca este incintatoare si se leagana ca o mama.