marți, 31 mai 2016

Simfonia a-VII-a (fragment 2). Eu as subintitula-o 'Cumintenia Pamantului'


Te-ai intrebat oare din postura ta de profan de ce “Cumintenia Pamintului” a lui Brancusi este atit de valoroasa pentru umanitate? Desigur te-ai intrebat - cel putin la fel ca si mine – de ce are un pret atit de ridicat. Cine a fost Constantin Brancusi ? Ei bine a fost un sculptor roman genial al sec. XX, provenit de la tara. De ce a fost genial? Fara sa stiu prea multe, si din pozitia de profan, eu cred ca geniul sau a fost acela ca a daltuit pietrele in asa fel incit vintul sa circule nestingherit printre ele. Le-a slefuit taranul in asemenea grad incit daca ai introduce sulpturile lui intr-un tunel de vint, ele ar putea avea aproape o portanta care le-ar ajuta sa-si ia zborul. Pietre care zboara. Columne geometrice perfecte care sfindind intemperiile se inalta la cer, sustinindu-l chiar. Dar ce o fi oare cu aceasta Cumintenie a Pamintului? Pai poate fi chiar un dar adresat Providentei, pentru ca Pamintul sa fie linistit si a te accepte asa cum esti tu cu toate pacatele tale. Cumintenia Pamantului isi are radacinile intr-o cumintenie anterioara crestinismului, figura fetei degaja un mister care o transforma intr-un portret universal. Din atitudinea statuii se degaja un sentiment de atasament fata de pamantul mama. Este un mesaj sculptat in forma unei fete pamantii, cu figura amorfa si trup strins intr-o ingenuitate ferecata. Fata este atit de frumos slefuita incit vintul o poate ridica in orice moment la cer. Este o simtire, o idee, o sugerare de candoare dumnezeiasca. Cumintenia Pamintului este o lucrare de arta. Fata nu este 'frumoasa' - nici ca Mihaela Radulescu, nici ca Andra si nici ca Pamela Anderson - ci mai degraba este 'urita' pentru ochiul profan. Ea este in schimb cuminte si absolut pura pentru cei ce pot sa priveasca cu ochii din spatele ochilor...si... nu te apropii de ea decit cu sufletul curat ca lacrima unui inger.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu