Calea pierduta

Topul celor mai bune piese Funk din toate timpurile, realizat de Billboard

30. Isaac Hayes - "Theme from 'Shaft'"

29. Wild Cherry - "Play That Funky Music"

28. Lyn Collins - "Think"

27. Isley Brothers - "It's Your Thing"

26. War - "Lowrider"

25.  Marvin Gaye - "Got To Give It Up" (Marvin Gaye)

24. James Brown - "Papas Got A Brand New Bag"

23. Parliament - "One Nation Under A Groove"

22. Herbie - "Chameleon"

21. Carl Carlton - "She A Bad Mama Jama"

20. Stevie Wonder - "Higher Ground"

19. The Meters - "Cissy Strut"

18. Sly - "Thank You"

17.  James Brown - "Sex Machine"

16. Parliament - "Flashlight"

15. Lipps Inc - "Funky Town"

14. Rufus and Chaka Khan - "Tell Me Something Good"

13. The Whispers - "Rock Steady"

12. Kool and the Gang - "Jungle Boogie"

11. Michael Jackson - "Don't Stop Till U Get Enough"

10. Earth, Wind, and Fire - "Shining Star"

9. Kool and the Gang - "Get Down On It"

8. Stevie Wonder - "Superstition"

7. Commodores - "Brick House"

6. Cameo - "Word Up"

5. Mtume - "Juicy Fruit"

4. Average White Band - "Pick Up the Pieces"

3. Rick James - "Super Freak"

2. Parliament - "Give Up the Funk"

1. Zapp - "More Bounce to the Ounce"

Coloane sonore exceptionale si secvente devastatoare din filme

Zabriskie Point

Regia: Michelangelo Antonioni

Scena finala: Explozia

Muzica: Pink Floyd

Secventa de 5 minute este marcata de suprapunerea Eisenstein-iana (casa explodeaza iarasi si iarasi), intr-o miscare filmata cu incetinitorul. Arfetactele consumerismului capitalist (un frigider, un televizor, mobilier,  mincare, detergent, imbracaminte, etc.) sunt transformate intr-un caleidoscop coloristic de forme acompaniat de o coloana Sonora maniacala formate din tipete promordiale si solouri de chitara. Ultima piesa care sare in aer este biblioteca cu sute de carti pulverizate plutind catre camera de luat vederi. O fi dorit oare Antonioni sa faca aici o legatura cu ‘explozia’ revolutiei studentesti din acea epoca? 

In the Name of the Father

Regia: Jim Sheridan

Scena de debut a filmului: Bombardamentul

Muzica: Jimi Hendrix

Trebuie sa va avertizez ca acest film abunda de limbaj licentios (cele mai multe cuvinte sunt insotite de “f”) si, daca eu pot intelege chestia asta, uneori limbajul este exagerat. De asemenea, in film sunt cateva scena violente, printre care si cea prezentata aici. Filmul prezinta o emotionanta poveste a unui tanar hotarat sa lupte pentru adevar.

Boogie Nights

Regia: Paul Thomas Anderson

Scena: Sinuciderea lui Little Bill

Muzica: Charles Wright and The Watts

Filmul prezinta aventurile unui barbat care intra in industria cinematografica pornografica din California la sfarsitul anilor ’70, inceputul anilor ’80. Aici nu pot sa inserez secventa din film, dar o sa inserez piesa care este o bijuterie a genului funk.

The Lost Highway

Regia: David Lynch

Scena: Hotelul

Muzica: Rammstein

Un film dark in care este vorba despre un barbat acuzat ca si-a ucis sotia (Patricia Arquette), dupa care in mod inexplicabil se transforma intr-un mecanic si incepe o noua viata. Filmul, care contine elemente ‘noir’ contine ultimele aparitii ale unor Robert Blake, Jack Nance si Richard Pryor; de asemenea este notabil actul de debut cinematografic al lui Marilyn Manson.

Rock in Biserica

1. Eric Clapton "Eyesight to the Blind" (Tommy 1975)

2. James Brown "The Old Landmark" (Blues Brothers 1980)

3. Rock of Ages - Hit Me With Your Best Shot

4. Church Rock

Very 'Eavy, very 'Umble

Pe discul asta vreau sa-l am in varianta vinyl. Il cumpar de la tine oricine ai fi, numai daca imi place cum arati. Daca esti plinutz dar mai ales slabanog, ai ochelari de soare RB si pantaloni scurti peste genunchi, papucei rosii si atitudine de gandac arogant, sa nu te vad, ca nu cumpar de la tine nici macar frumusetea asta aflata intamplator in posesia ta. Nu cumpar nici de la genul 'office' si nici de la hipster cu barba sau de la specialist in cuvantari coaching lipsite de substanta. Cumpar numai de la vanzator cu look frumos si CV de calitate. Si stii de ce? Pentru ca vreau sa suferi cand o sa-l instrainezi, si sa fii sigur ca ti-l pot returna oricand, doar asa ca sa ne mai putem intalni si alta data.

Lumpy Gravy

Lumpy Gravy este cel mai ciudat album al lui Frank Zappa din epoca in care a fost integistrat, si din multe puncte de vedere, muzica de pe acesta este nereusita; precum sta inscris pe coperta, “o piesa in mod curios inconsecventa, care initial si-a dorit sa fie un balet, dar probabil nu a reusit acest lucru”. Albumul a fost intregistrat in februarie 1967, data la care Zappa dirija orchestra “Abnuceals Emuukha Electric Symphony Orchestra and Chorus”, alcatuita din fosti membri Mothers of Invention si cativa muzicieni Hollywoodieni de top. Pe partea posterioara a albumului, Zappa ne intreaba pe noi auditoria daca “Este asta faza a doua a We're Only In It For The Money?" insa Lumpy Gravy este o jalnica continuare a The Money, cu toate ca imparte ceva material thematic cu cee ace avea sa devina mai tarziu grupul The Mothers.

Lumpy Gravy duce spre o abordare proteica extrema, muzica fragmentata fiind in favoarea lui Zappa, insa intregul fiind mai degraba inert. Compozitia este in mod deliberat garnisita cu dialoguri despre absolut orice, de la a locui in interiorul unor tobe si  pana la porci cu aripi, insa cele mai multe dintre aceste sectiuni vorbite par mai degraba fortate in mod artificial. Gasim pe acest album si ceva muzica ‘surf’, finalul discului fiind asigurat de "Take Your Clothes Off When You Dance" care pare sa fi fost aranjat de The Ventures.

Una peste alta, Lumpy Gravy este un album important si numai din cauza ca Zappa a fost una din cele mai progresiste minti. Lucrarea demostreaza faptul ca rock-ul are o problema serioasa atunci cand e luat exclusiv ca Rock, precum au si vocile serioase din Rock atunci cand sunt limitate de compozitie.

Pentru o mai usoara ingestie a materialului am ales varianta orchestrala si va urez auditie placuta.

The Cure - ‘Pornography’

reDiscover ‘Pornography’

An Index of Metals

Cucamonga

Discurile de vinil. Le-am instrainat aproape pe toate. Cine le are acum e bogat. As comanda pe undeva sa cumpar discul asta cu Zappa. Numai cand scriu de el si simt mirosul copertei. Pe disc il scot usor sa nu se zgarie, cu toate ca si cateva zgarieturi ar face deliciul unei auditii pe un pick-up decent cu doza elecromagnetica 'sure'. Da, trebuie NEAPARAT sa fie marca 'sure'. Deci, am mijloacele audio si am albumul. Scot usor discul din 'inner sleeve' si ma uit la el pe ambele parti. Da! 'Inner sleve', care-i treaba?! Asa erau frumusetile ambalate pe vremea cand oamenii atingeau chestiile, le miroseau si le venerau ca pe artefacte. Discurile alea aveau clasa asa cum au berile scumpe ambalate in sticle cu guleras alb, si pe care le luai din frapiera daca nu cumva te servea chiar baiatul. Sau, erau ca desuurile unei femei sofisticate, cu mai multe etape de cucerit, emotiile dezasambalarii crescand de la etapa la etapa. Asa era la Lido, cel putin. Deci ai scos discul, l-ai privit atent pe toate partile, si la final ai suflat usurel asa, doar ca un snob, alungand o scama microscopica inexistenta. De acum, discul e gata sa-l cobori pe platanul sculei. Cu degetul mare actionezi un buton basculant care porneste platanul. Platanul este un cilindru cu inaltime mica, suprafata mare si moment dat de motor si curea - ca la masina. Este greu si are inertie mare si se roteste exact cu 33,33 rotatii pe minut. Este precis ca o nava cosmica. Acum este timpul sa cobori bratul la capatul caruia se afla doza 'sure'. actionezi o parghie verticala si chestia incepe a coboare foarte incet. Viteza mica cu care coboara bratul este ca sa nu raneasca discul atit de valoros. Este ca un mic sistem planetar in care ceva se roteste si altceva incearca sa-l acceseze perpendicular, si totul intr-o fizica perfecta. Dupa ce cuplarea s-a produs, asculti Frank Zappa & The Mothers of Invention. Sunetul este mult mai dinamic decat orice mp3 si esti un om elegant care audiaza o capodopera pe un dispozitiv mecanic perfect. Si totul suna atat de natural...

Heavy Weather

In copilaria petrecuta in Austria, Zawinul a invatat sa cante la acordeon. In timpul celui de-al doilea razboi mondial a studiat, in Cehoslovacia, pianul, la Conservator. Aici, la numai 13 ani, a avut primele contacte cu jazz-ul. A inceput sa cante cu diverse combo-uri si si-a castigat o serioasa reputatie in lumea jazz-ului de pe continent. Zawinul a plecat apoi cu o bursa la prestigiosul Colegiu de muzica Berklee din Boston, oras unde i-a cunoscut si a cantat cu Maynard Ferguson, Dinah Washington si Joe Williams. Au urmat imprimarile cu Miles Davis, printre care s-au numarat albumele "Bitches Brew", "Live and Evil" si "In a Silent Way". In aceeasi perioada, a scris cea mai populara tema a sa, "No Mercy For Me" (cunoscuta si sub numele de "Mercy, Mercy"). Muzicianul si-a facut debutul solistic pe disc in 1969, cu "Zawinul", si in decursul anului urmator a facut demersuri pentru o schimbare a cursului evolutiei jazz-ului, prin fondarea, alaturi de saxofonistul Wayne Shorter si basistul Jaco Pastorius, a supergrupului de jazz-rock "Weather Report". Grupul este considerat ca definitoriu pentru curentul numit si fusion. In cei 14 ani de existenta, "Weather Report" a imprimat 12 albume de o valoare exceptionala, printre care se numara capodopera "Birdland". In 1986, a aparut al doilea LP solo al lui Zawinul, "Dialects". In '88 a aparut primul album al grupului "Zawinul Syndicate", "The Immigrants". Muzica noului grup are influente sonore din aproape toate zonele lumii. A urmat albumul "Black Water", care a marcat o revenire a muzicianului la propriile radacini (albumul cuprinde si pasaje interpretate de el la acordeon).

In Romania, Joe Zawinul a dat doua cantari - 1994 si 2005.