Roger Waters si show-ul ‘The Wall’

Pe un fond de revolta exagerata, locul muzicii devine oarecum vacant, iar ceea ce se aude este pe alocuri plictisitor.Din anumite motive insa, spectacolul merita vazut, unul dintre acestea fiind insasi istoria sa. ‘The Wall’ a fost un album dublu inregistrat in 1979 de catre Pink Floyd, al carui basist si solist vocal era Roger Waters. Inspiratia initiala a venit din sentimentul de izolare al lui Waters care a imaginat un zid intre el si public. Acest sentiment s-a inflamat transformindu-se intr-un album conceptual despre traumele un star rock numit Pink. Tatal lui Pink a murit in al doilea razboi mondial (la fel si tatal lui Waters). Pink a fost bruscat de catre profesori (la fel si Roger). Pink a devenit un star rock care se pretindea fascist. Altii in locul lui ar fi cautat un bun terapeut. Si, uite asa Waters a lansat albumul si au pornit in turneu. Zece ani mai tirziu Waters a fost in turneu in Germania pentru a marca prin show-ul respectiv caderea Zidului Berlinului. Din punct de vedere tehnic, spectacolul este superb. Animatiile lui Scarfe intinerite cu tehnologia digitala de ultima ora, sunt mai nimicitoare ca oricind. Cu exceptia piesei ‘Comfortably Numb’ si altor citeva, majoritatea sunt banale si impotmolite in auto-importanta. The Wall este strabatut de expresii izvorite din furie, confuzie si teama, fara a avea insa nimic de spus despre acestea. In ciuda imaginii extravagante, nimic nu arata ca pe undeva ar exista o farima de intelegere reala a lucrurilor.