RUSH. Permanent Waves, sau cum sa faci fata schimbarilor permanente alegand frumusetea.

SPIRITUL RADIOULUI: Radioul cu lampi. Era masiv - din lemn - si avea “ochi magi”c verde - in care priveai aproape, sau total mesmerizat flacaruia elecronica, mai ingusta sau mai lata, asa cum o dadeau undele - mai bune sau mai rele. Daca te uitai inlauntrul aparatului, acolo in spate, descopereai o lume intreaga de tuburi inalte ca niste zgarie-nori luminand palid si galbui “cartiere” intregi de diode, rezistente si condensatoare. Intorcindu-te la lumea din afara cartierelor secrete, priveai ochiul magic, in dreapta caruia se intindea lumea. Marile capitale si cele mai importante orase asezate pe frecvente, erau luminate de beculete de 3 volti. Te uitai in nestire la panorama luminata in timp ce de la Europa Libera razbatea Dave Brubeck si ochiul magic se ingusta sau latea odata cu unda. Cu cat era mai ingusta lumina verde, cu atat era calitatea auditiei mai buna. Erai copil si incercai sa retii denumiri de orase. Toate aveau denumiri frumoase, si toate pareau sa fie intr-o lume in care existai si tu. Lumina calda a scalei radioului era usor de asociat cu iarna si cu lumina calda din soba casei in care te-ai nascut. Era usor de asociat cu civilizatia. Apoi ai crescut, te-ai dus la scoala si ai aflat despre Francois Villon si "Zapezile de altadata".