Curtis Harding - Soul Power (Full Album)

London Calling - The Clash

Captain Beefheart

Duran Duran Unstaged - Regia David Lynch

Ideea lui David Lynch de a regiza un concert pop al trupei Duran Duran ramane de departe mult mai captivanta decat rezultatul acestui demers. Cu toate ca Lynch apare la inceput anuntand ‘experimentul’, unul din trucurile maestrului suprarealist folosite aici este de a suprapune intr-un mod literalmente deprimant versurile cantecelor peste imaginile alb-negru apartinand amatorilor din audienta.  Fanii DD se vor plange ca formatia nu poate fi bine zarita din cauza schitelor digitale ale regizorului trasate febril peste imagini, fanii lui Lynch se vor plange ca este prea mult Duran Duran pe scena in ‘Duran Duran Unstaged’

https://vimeo.com/47029296

Frank Zappa: Compozitor (n. 21 decembrie 1940/m. 4 decembrie 1993)

Roger Waters si show-ul ‘The Wall’

Pe un fond de revolta exagerata, locul muzicii devine oarecum vacant, iar ceea ce se aude este pe alocuri plictisitor.Din anumite motive insa, spectacolul merita vazut, unul dintre acestea fiind insasi istoria sa. ‘The Wall’ a fost un album dublu inregistrat in 1979 de catre Pink Floyd, al carui basist si solist vocal era Roger Waters. Inspiratia initiala a venit din sentimentul de izolare al lui Waters care a imaginat un zid intre el si public. Acest sentiment s-a inflamat transformindu-se intr-un album conceptual despre traumele un star rock numit Pink. Tatal lui Pink a murit in al doilea razboi mondial (la fel si tatal lui Waters). Pink a fost bruscat de catre profesori (la fel si Roger). Pink a devenit un star rock care se pretindea fascist. Altii in locul lui ar fi cautat un bun terapeut. Si, uite asa Waters a lansat albumul si au pornit in turneu. Zece ani mai tirziu Waters a fost in turneu in Germania pentru a marca prin show-ul respectiv caderea Zidului Berlinului. Din punct de vedere tehnic, spectacolul este superb. Animatiile lui Scarfe intinerite cu tehnologia digitala de ultima ora, sunt mai nimicitoare ca oricind. Cu exceptia piesei ‘Comfortably Numb’ si altor citeva, majoritatea sunt banale si impotmolite in auto-importanta. The Wall este strabatut de expresii izvorite din furie, confuzie si teama, fara a avea insa nimic de spus despre acestea. In ciuda imaginii extravagante, nimic nu arata ca pe undeva ar exista o farima de intelegere reala a lucrurilor.

Un excentric saturnian, cu sistem de gandire infailibil

Nimeni nu explica mai bine titlul de geniu excentric precum Sun Ra, acest Inger al Rasei de pe Saturn si compozitorul a peste 1000 de melodii din 100 de albume. In rolul de compozitor de jazz, solist si instrumentist a explorat cele mai departate ramuri ale genului sau, ale tehnicilor de inregistrat acasa si instrumentele sale din melodii, incat a creat un catalog care-ti ia mintile. E pur si simplu o legenda. Cu ocazia celor 100 de ani de Sun Ra, In The Orbit Of Ra: Arkestra reflections examineaza geniul lui Sun Ra, de la coiful de staniol pana la tot ce a realizat, prin intermediul colaboratorilor si prietenilor sai, Marshall Allen, Danny Ray Thompson, Michael Ray si Knowl Scott. Urmareste clipul de mai jos Daca vrei o mostra din Sun Ra Arkestra, fii atent la aparitia In The Orbit Of Ra, curatoriat de Marshall Allen si care trece prin 25 de ani de muzica ca sa scoata o singura compliatie. 

\

Larry Coryell, Victor Bailey si Lenny White

Larry Coryell

Revista musicians l-a citat ca facand parte din lista celor 100 cei mai mari chitaristi in viata. Dupa ce in ultimii 40 de ani a scos peste 60 de albume ca lider si a cantat in zeci de ipostaze ca sideman, Larry Coryell si-a castigat fara dubiu acel loc onorabil. Explorand sunetul celor sase corzi intr-un numar extraordinar de setari, acest artist fara pereche a pasit drept spre jazz, chitara cu influente clasice, fuziunea funk-rock, light pop, precum si spre duete si triou-uri cu unele din cele mai celebre nume ale jazz-ului.

Victor Bailey

Victor Biley a murit in urma cu doua zile si a fost un bass-ist american. A facut bass la Weather Report in perioada de final a carierei trupei din 1982 si pana in 1986, dupa care s-a lansat intr-o cariera solo in 1988. Bailey a inregistrat si/sau a fost in turnee cu Omar Hakim, Sonny Rollins, Miriam Makeba, Larry Coryell, Lenny White, Mike Stern, Dennis Chambers, Poogie Bell, Weather Report, Michael Brecker, LL Cool J, Kenny Garrett, Jim Beard, David Gilmore, Lady Gaga, Madonna, Mary J. Blige, Steps Ahead, Sting, Hamiet Bluiet, Olu Dara, Don Alias, Sadao Watanabe, Michael Urbaniak, Ursula Dudziak, Roy Haynes, Tom Browne, Bobby Broom,Kenny Kirkland, Bernard Wright, Don Blackman, Rene McClean, Kevin Eubanks, Tommy Campbell, Kenwood Dennard, Delmar Brown, Najee, Bennie Maupin, Patrice Rushen, Rayford Griffin and Nick Smith, Scott Peaker precum si cu David Fiuczynski printre altii.

Lenny White

Fiind un baterist versatil, Lenny White este cel mai bine recunoscut pentru a fi facut parte din formatia Return to Forever a lui Chick Corea, in perioada anilor 1970. White a invatat tobe de unul singur si si-a inceput cariera situandu-se de la inceput in topuri si cantand in mod regulat alaturi de Jackie McLean (1968) sau inregistrand “Bitches Brew” cu Miles Davis in 1969. Curand dupa aceste realizari uriase, White a lucrat cu Freddie Hubbard, Joe Henderson, Woody Shaw, Gato Barbieri, Gil Evans, Stanley Clarke si Stan Getz. Ca membru al Return to Forever din perioada 1973-76, Lenny si-a castigat reputatia de baterist de varf din zona fusion insa a fost mereu suficient de versatil pt a se afla si in multe alte setting-uri stilistice.

The Dwarfs of East Agouza

"Cairo doesn't really need a movement like Psychedelia or Surrealism, because the city itself is psychedelic and one of the most surreal cities on the planet" Sam Shalabi of The Dwarfs of East Agouza أقزام شرق العجوزة.

Calea pierduta

Topul celor mai bune piese Funk din toate timpurile, realizat de Billboard

30. Isaac Hayes - "Theme from 'Shaft'"

29. Wild Cherry - "Play That Funky Music"

28. Lyn Collins - "Think"

27. Isley Brothers - "It's Your Thing"

26. War - "Lowrider"

25.  Marvin Gaye - "Got To Give It Up" (Marvin Gaye)

24. James Brown - "Papas Got A Brand New Bag"

23. Parliament - "One Nation Under A Groove"

22. Herbie - "Chameleon"

21. Carl Carlton - "She A Bad Mama Jama"

20. Stevie Wonder - "Higher Ground"

19. The Meters - "Cissy Strut"

18. Sly - "Thank You"

17.  James Brown - "Sex Machine"

16. Parliament - "Flashlight"

15. Lipps Inc - "Funky Town"

14. Rufus and Chaka Khan - "Tell Me Something Good"

13. The Whispers - "Rock Steady"

12. Kool and the Gang - "Jungle Boogie"

11. Michael Jackson - "Don't Stop Till U Get Enough"

10. Earth, Wind, and Fire - "Shining Star"

9. Kool and the Gang - "Get Down On It"

8. Stevie Wonder - "Superstition"

7. Commodores - "Brick House"

6. Cameo - "Word Up"

5. Mtume - "Juicy Fruit"

4. Average White Band - "Pick Up the Pieces"

3. Rick James - "Super Freak"

2. Parliament - "Give Up the Funk"

1. Zapp - "More Bounce to the Ounce"

Coloane sonore exceptionale si secvente devastatoare din filme

Zabriskie Point

Regia: Michelangelo Antonioni

Scena finala: Explozia

Muzica: Pink Floyd

Secventa de 5 minute este marcata de suprapunerea Eisenstein-iana (casa explodeaza iarasi si iarasi), intr-o miscare filmata cu incetinitorul. Arfetactele consumerismului capitalist (un frigider, un televizor, mobilier,  mincare, detergent, imbracaminte, etc.) sunt transformate intr-un caleidoscop coloristic de forme acompaniat de o coloana Sonora maniacala formate din tipete promordiale si solouri de chitara. Ultima piesa care sare in aer este biblioteca cu sute de carti pulverizate plutind catre camera de luat vederi. O fi dorit oare Antonioni sa faca aici o legatura cu ‘explozia’ revolutiei studentesti din acea epoca? 

In the Name of the Father

Regia: Jim Sheridan

Scena de debut a filmului: Bombardamentul

Muzica: Jimi Hendrix

Trebuie sa va avertizez ca acest film abunda de limbaj licentios (cele mai multe cuvinte sunt insotite de “f”) si, daca eu pot intelege chestia asta, uneori limbajul este exagerat. De asemenea, in film sunt cateva scena violente, printre care si cea prezentata aici. Filmul prezinta o emotionanta poveste a unui tanar hotarat sa lupte pentru adevar.

Boogie Nights

Regia: Paul Thomas Anderson

Scena: Sinuciderea lui Little Bill

Muzica: Charles Wright and The Watts

Filmul prezinta aventurile unui barbat care intra in industria cinematografica pornografica din California la sfarsitul anilor ’70, inceputul anilor ’80. Aici nu pot sa inserez secventa din film, dar o sa inserez piesa care este o bijuterie a genului funk.

The Lost Highway

Regia: David Lynch

Scena: Hotelul

Muzica: Rammstein

Un film dark in care este vorba despre un barbat acuzat ca si-a ucis sotia (Patricia Arquette), dupa care in mod inexplicabil se transforma intr-un mecanic si incepe o noua viata. Filmul, care contine elemente ‘noir’ contine ultimele aparitii ale unor Robert Blake, Jack Nance si Richard Pryor; de asemenea este notabil actul de debut cinematografic al lui Marilyn Manson.

Rock in Biserica

1. Eric Clapton "Eyesight to the Blind" (Tommy 1975)

2. James Brown "The Old Landmark" (Blues Brothers 1980)

3. Rock of Ages - Hit Me With Your Best Shot

4. Church Rock

Very 'Eavy, very 'Umble

Pe discul asta vreau sa-l am in varianta vinyl. Il cumpar de la tine oricine ai fi, numai daca imi place cum arati. Daca esti plinutz dar mai ales slabanog, ai ochelari de soare RB si pantaloni scurti peste genunchi, papucei rosii si atitudine de gandac arogant, sa nu te vad, ca nu cumpar de la tine nici macar frumusetea asta aflata intamplator in posesia ta. Nu cumpar nici de la genul 'office' si nici de la hipster cu barba sau de la specialist in cuvantari coaching lipsite de substanta. Cumpar numai de la vanzator cu look frumos si CV de calitate. Si stii de ce? Pentru ca vreau sa suferi cand o sa-l instrainezi, si sa fii sigur ca ti-l pot returna oricand, doar asa ca sa ne mai putem intalni si alta data.

Lumpy Gravy

Lumpy Gravy este cel mai ciudat album al lui Frank Zappa din epoca in care a fost integistrat, si din multe puncte de vedere, muzica de pe acesta este nereusita; precum sta inscris pe coperta, “o piesa in mod curios inconsecventa, care initial si-a dorit sa fie un balet, dar probabil nu a reusit acest lucru”. Albumul a fost intregistrat in februarie 1967, data la care Zappa dirija orchestra “Abnuceals Emuukha Electric Symphony Orchestra and Chorus”, alcatuita din fosti membri Mothers of Invention si cativa muzicieni Hollywoodieni de top. Pe partea posterioara a albumului, Zappa ne intreaba pe noi auditoria daca “Este asta faza a doua a We're Only In It For The Money?" insa Lumpy Gravy este o jalnica continuare a The Money, cu toate ca imparte ceva material thematic cu cee ace avea sa devina mai tarziu grupul The Mothers.

Lumpy Gravy duce spre o abordare proteica extrema, muzica fragmentata fiind in favoarea lui Zappa, insa intregul fiind mai degraba inert. Compozitia este in mod deliberat garnisita cu dialoguri despre absolut orice, de la a locui in interiorul unor tobe si  pana la porci cu aripi, insa cele mai multe dintre aceste sectiuni vorbite par mai degraba fortate in mod artificial. Gasim pe acest album si ceva muzica ‘surf’, finalul discului fiind asigurat de "Take Your Clothes Off When You Dance" care pare sa fi fost aranjat de The Ventures.

Una peste alta, Lumpy Gravy este un album important si numai din cauza ca Zappa a fost una din cele mai progresiste minti. Lucrarea demostreaza faptul ca rock-ul are o problema serioasa atunci cand e luat exclusiv ca Rock, precum au si vocile serioase din Rock atunci cand sunt limitate de compozitie.

Pentru o mai usoara ingestie a materialului am ales varianta orchestrala si va urez auditie placuta.

The Cure - ‘Pornography’

reDiscover ‘Pornography’

An Index of Metals

Cucamonga

Discurile de vinil. Le-am instrainat aproape pe toate. Cine le are acum e bogat. As comanda pe undeva sa cumpar discul asta cu Zappa. Numai cand scriu de el si simt mirosul copertei. Pe disc il scot usor sa nu se zgarie, cu toate ca si cateva zgarieturi ar face deliciul unei auditii pe un pick-up decent cu doza elecromagnetica 'sure'. Da, trebuie NEAPARAT sa fie marca 'sure'. Deci, am mijloacele audio si am albumul. Scot usor discul din 'inner sleeve' si ma uit la el pe ambele parti. Da! 'Inner sleve', care-i treaba?! Asa erau frumusetile ambalate pe vremea cand oamenii atingeau chestiile, le miroseau si le venerau ca pe artefacte. Discurile alea aveau clasa asa cum au berile scumpe ambalate in sticle cu guleras alb, si pe care le luai din frapiera daca nu cumva te servea chiar baiatul. Sau, erau ca desuurile unei femei sofisticate, cu mai multe etape de cucerit, emotiile dezasambalarii crescand de la etapa la etapa. Asa era la Lido, cel putin. Deci ai scos discul, l-ai privit atent pe toate partile, si la final ai suflat usurel asa, doar ca un snob, alungand o scama microscopica inexistenta. De acum, discul e gata sa-l cobori pe platanul sculei. Cu degetul mare actionezi un buton basculant care porneste platanul. Platanul este un cilindru cu inaltime mica, suprafata mare si moment dat de motor si curea - ca la masina. Este greu si are inertie mare si se roteste exact cu 33,33 rotatii pe minut. Este precis ca o nava cosmica. Acum este timpul sa cobori bratul la capatul caruia se afla doza 'sure'. actionezi o parghie verticala si chestia incepe a coboare foarte incet. Viteza mica cu care coboara bratul este ca sa nu raneasca discul atit de valoros. Este ca un mic sistem planetar in care ceva se roteste si altceva incearca sa-l acceseze perpendicular, si totul intr-o fizica perfecta. Dupa ce cuplarea s-a produs, asculti Frank Zappa & The Mothers of Invention. Sunetul este mult mai dinamic decat orice mp3 si esti un om elegant care audiaza o capodopera pe un dispozitiv mecanic perfect. Si totul suna atat de natural...

Heavy Weather

In copilaria petrecuta in Austria, Zawinul a invatat sa cante la acordeon. In timpul celui de-al doilea razboi mondial a studiat, in Cehoslovacia, pianul, la Conservator. Aici, la numai 13 ani, a avut primele contacte cu jazz-ul. A inceput sa cante cu diverse combo-uri si si-a castigat o serioasa reputatie in lumea jazz-ului de pe continent. Zawinul a plecat apoi cu o bursa la prestigiosul Colegiu de muzica Berklee din Boston, oras unde i-a cunoscut si a cantat cu Maynard Ferguson, Dinah Washington si Joe Williams. Au urmat imprimarile cu Miles Davis, printre care s-au numarat albumele "Bitches Brew", "Live and Evil" si "In a Silent Way". In aceeasi perioada, a scris cea mai populara tema a sa, "No Mercy For Me" (cunoscuta si sub numele de "Mercy, Mercy"). Muzicianul si-a facut debutul solistic pe disc in 1969, cu "Zawinul", si in decursul anului urmator a facut demersuri pentru o schimbare a cursului evolutiei jazz-ului, prin fondarea, alaturi de saxofonistul Wayne Shorter si basistul Jaco Pastorius, a supergrupului de jazz-rock "Weather Report". Grupul este considerat ca definitoriu pentru curentul numit si fusion. In cei 14 ani de existenta, "Weather Report" a imprimat 12 albume de o valoare exceptionala, printre care se numara capodopera "Birdland". In 1986, a aparut al doilea LP solo al lui Zawinul, "Dialects". In '88 a aparut primul album al grupului "Zawinul Syndicate", "The Immigrants". Muzica noului grup are influente sonore din aproape toate zonele lumii. A urmat albumul "Black Water", care a marcat o revenire a muzicianului la propriile radacini (albumul cuprinde si pasaje interpretate de el la acordeon).

In Romania, Joe Zawinul a dat doua cantari - 1994 si 2005.

Asta este secventa aleasa de mine in legatura cu Zair '74

Zaire '74 from Valentin Stütz on Vimeo.