Cintece de actiune pentru copii veseli !

LA MULTI ANI COPII !

THE INNER MOUNTING FLAME

Spre sfarsitul anului 1970, John McLaughlin formeaza Mahavishnu Orchestra, cu Jerry Goodman (vioara), Jan Hammer (pian), Rick Laird (bass) si Billy Cobham (baterie). In vara lui 1971, Mahavishnu Orchestra debuteaza deja in Greenwich Village si devine instantaneu un hit.

Alaturi de Weather Report si Return To Forever, aceasta prima versiune a Mahavishnu Orchestra avea sa traseze definitiv coordonatele genului muzical de confluenta, impunand respect iubitorilor de muzica din ambele tabere, prin virtuozitatea tehnica remarcabila si fuziunea dusa aproape de perfectiune intre jazz si rock, la care se adaugau influente indiene. Solo-urile in mare viteza ale instrumentelor principale, uneori alternand rapid, alteori evoluand ca un trio sonor unitar, au entuziasmat de la inceput critica de specialitate si fanii. Dar Mahavishnu Orchestra este cu adevarat remarcabila datorita contopirii celor cinci talente intr-un fluid muzical aproape perfect. Acesti muzicieni au cantat impreuna cam doi ani, dar inregistrarile lor dau impresia celui mai sudat cvintet care a existat vreodata. Prin aranjamentele impecabile si colaborarea fara sincope intre membrii grupului, valoarea intregului devine mai mare decat suma partilor componente ! Prima „incarnare” a grupului a editat in timpul scurtei sale vieti doar doua albume de studio, suficiente pentru a ramane in istorie ca si capodopere ale genului jazz-rock fusion.

„The Inner Mounting Flame” (1971) este o realizare remarcabila, sfidand orice categorisire - cum ziceam in primul paragraf – si contopind rock, jazz, musica clasica, muzica indiana si influente celtice intr-un amalgam superb. Sa nu uitam ca acest album a fost inregistrat fara sintetizatoare si computere. E rock? E jazz? Ce importanta mai are? Sa notam doar ca albumul, apreciat atat de critici cat si de fani, a ocupat pozitii fruntase si in topurile de jazz si in cele de rock si a trasat un standard in fusion, inca la locul lui si astazi. Intr-un singur an, Mahavishnu Orchestra evolua de la statutul de newcomer la cel de grup major, de referinta.

Muzica pentru scumpii mei pisoi bengalezi

Boston

Boston este unul din cele mai bine vindute albume din toate timpurile, si merita acest lucru. Din cauza ridicarii genurilor disco si punk, radio-ul FM incerca sa para orice, in afara de mort, pina cind intro bna zi au aparut formatii precum Boston, Tom Petty si Bruce Springsteen. Aproape fiecare cintec de pe albumul de debut Boston poate fi auzit de-a lungul decadelor la posturile de radio de rock clasic, datorita solistului vocal Brad Delp si a chitaristului Tom Scholz. Tom Scholz care a scris majoritatea cintecelor, a fost un vrajitor al inregistrarilor din studio, si a folosit echipaent audio proiectat de el insusi – cum ar fi aparate de inregistrat cu 12 piste pentru sunet “arena rock” – mult inainte ca acest termen sa fie cunoscut. Sound-ul era hard rock, ina melodiile si armoniile scoteau la iveala munca unui maestru. Boston este un album esential pentru orice fan al rock-ului clasic, si marcheaza revigorarea genului, in anii ’70.

Frank Zappa - Barcelona 1988 (Full Show). Imi permit, deoarece sunt in prezilele zilei mele!

RUSH: Moving Pictures

Inceputul anilor 80 a fost o perioada interesanta pentru rock-ul progresiv. Formatii precum Rush, Genesis si Yes scurtau durata pieselor, compuneau cintece mai pop, si scoteau mult mai multe hit-uri pentru radio. Punk-ul incercase sa omoare prog-ul, insa tot ceeea ce reusise, era sa convinga trupele ca venise timpul pentru o schimbare. Rush renuntasera de cativa ani la inregistrarile epice, inainte sa scoata albumul Moving Pictures, in parte fiind influentati de trupe gen Police. Alimentat fiind de hit-urile “Tom Sawyer” si “Limelight”, albumul Moving Pictures a fost o lovitura insemnata pentru Rush. Cinci din sapte piese de pe album au o durata mai mica de cinci minute. Este unul din albumele mele preferate din zona Rock, si sper sa va placa si voua.

EL&P: Pictures at an Exibition

Modest Mussorgski provine dintr-o familie instarita din Karevo, regiunea Pskov (Pleskau). El invata pianul, datorita  mamei sale si a unei educatoare germane. A progresat foarte rapid, astfel incat deja la varsta de sapte ani poate  canta la pian unele compozitii muzicale ale lui Franz Liszt, iar la noua ani prezinta concerte la pian ale lui John  Field. Din august 1849 ia lectii de pian de la Anton Herke, iar in 1852 devine cadet la scoala militara din St. Petersburg, unde se va preocupa in mod deosebit de istorie, muzica religioasa si filozofie, devenind membru in corul condus de Pater Krupski. In acest timp apar primele compozitii muzicale ale sale, ca „Porte-enseigne Polka“. Intra in anul 1856 in regimentul de garda Preobrasenski, unde primeste informatii despre muzica compusa de Ludwig van Beethoven, Franz Schubert si Robert Schumann. Dupa o criza, paraseste regimentul in  iulie 1858 si incepe sa lucreze la unele compozitii muzicale impreuna cu Mili Balakirev. In urma unei vizite la  Moscova in anul 1861, va fi impresionat de revolta iobagilor contra regimului tarist, revolta care va cauza probleme financiare familiei sale, fiind nevoit sa se reintoarca acasa. Scrie cateva articole in ziarul cotidian „Comuna” Aici se va alatura unui grup de compozitori, care in cursul timpului va fi cunoscut sub numele de  "Grupul Cei Cinci" cu care va un schimb de pareri despre arta, filozofie si politica, printre ei sunt Mili Balakirev, Cesar Cui, Alexandr Porfirievici Borodin si Nikolai Rimski-Korsakov. Ei incearca sa reformeze ideile invechite si profesionalismul academic rusesc. In aceasta perioada va compune opera "Boris Godunov".

Modest Musorgski apartinea Grupului Celor Cinci (alaturi de Mili Balakirev, Cesar Kui, Nikolai Rimski-Korsakov si Alexandr Porfirievici Borodin) cunoscuti ca inovatorii muzicii ruse. Creatiile sale au inscris muzica de opera rusa pe linia operei cu caracter national. Musorgski s-a folosit in creatiile sale de piesele lui Nikolai Gogol ("Casatoria" si "Targul din Sorocinsk") si de tragedia lui Puskin "Boris Godunov", lucrare dupa care muzicianul a compus opera cu acelasi nume.

Musorgski a fost primul dintre acesti artisti care a produs o capodopera. Era cel mai original si mai putin inclinat spre compromisuri. In anul 1868 a inceput sa lucreze la capodopera sa, Boris Godunov, insa aceasta nu avea o actiune propriu-zisa, ci era mai degraba o serie de procesiuni. Este terminata in 1869, dupa cincisprezece luni de munca. Din pacate, partitura a fost respinsa de conducerea unor case de opera si a unor teatre, din diverse motive, printre care si acela ca nu avea un personaj principal feminin. Lucrarea va fi revizuita si terminata abia in 1874. "Hovanscina", urmatoarea incercare a lui Musorgski, este scrisa pe un libret propriu si trateaza un subiect legat de reformele lui Petru cel Mare. Procedeele noi aduse de Musorgski in ceea ce priveste spectacolele de opera sunt crearea poporului ca personaj principal colectiv, de aici rezultand prezenta unor coruri numeroase care caracterizau starea de spirit a acestuia.

Alte compozitii: "Cantecele si dansurile mortii" (1877), "Tablouri dintr-o expozitie" (1874), ciclurile "Fara soare" (1874), "Coltul copiilor" s.a.

In semn de omagiu adus memoriei prietenului sau, Rimski–Korsakov a pregatit pentru tipar toate manuscrisele  acestuia, printre care si Boris Godunov: "Desi probabil am sa fiu injurat pentru ca fac acest lucru, am sa-l  revizuiesc pe Boris Godunov. Sunt o multime de absurditati in armoniile lui si uneori si in melodii. Din pacate, nimeni nu va intelege de ce procedez astfel". Ulterior, editia Rimski–Korsakov a fost imediat prezentata in toate teatrele de opera din lume si continua sa fie si astazi. Partitura originala integrala a vazut lumina tiparului in 1928, insa a fost imposibil de prezentat pe scena.

Peste ani, aceasta minunata compozitie a fost preluata de cunoscuta trupa de rock progresiv "Emerson, Lake &  Palmer", intr-o varianta cu totul originala. Stilul si instrumentatia folosite (unde remarcam prezenta unuia din  primele sintetizatoare ale vremii) au luat poate din rafinamentul acestei opere, dar i-au dat un plus de forta si dinamism. Iti prezint, asadar, "Pictures At an Exhibition", interpretata de Keith Emerson, Greg Lake si Carl Palmer, live!

Allan Holdsworth: ATAVACHRON

Daca esti doar un simplu tragator de coarde de chitara de orice fel si inca nu ai trait experienta compozitiilor lui Allan Holdsworth, atunci probabil ca nu esti pregatit nici pentru acest album. Atunci cind vine vorba de tehnica de a cinta la chitara, Eddie Van Hallen, John Petruci si Frank Zappa fac cu totii o plecaciune in fata acestui domn.

Cu alte cuvinte, muzica lui Holdsworth nu este pentru oricine. Pentru incepatori este 9/10 instrumentala, si nu este ceva la care sa atipesti. Mai mult decit atit, nu este ceva pe care sa-l poti fluiera sau ingana (din prima), din cauza multilor muzicieni consitenti care contribuie la aceasta muzica.

Situatiile comice holdsworth-esti uzuale sunt toate prezente pe acest album, intr-o forma putin mai accesibila insa, decit pe albumele ulterioare. Arma de rezerva a lui Holdsworth: sintaxa, isi face debutul aici de fata, complimentind muzica intr-o maniera dragalasa (cu toate ca suna ca o claviatura) si o naucitoare solista condimenteaza delicat ultimele piese de pe album in‘off’ notes – care sunt specialitatea lui Holdsworth. In ciuda faptului ca acest album nu este la fel de accesibil ca precedentul Metal Fatigue, unele din cele mai avansate trucuri utilizate de Holdsworth aici de fata, pot pune alti chitaristi in situatii jenante, si asta intr-un mod foarte englezesc.

Sabbath Bloody Sabbath Album

Master of Reality

Master of Reality este al treilea album al celor de la, Black Sabbath lansat in 1971. Sonoritatea "intunecata" a albumului a avut o influenta semnificativa in dezvoltarea unor subgenuri ale muzicii metal cum ar fi doom metal și stoner rock.... Uneori este numit primul album de stoner rock din lume. Master of Reality a primit doua Discuri de Platina dupa ce a vandut peste 2 milioane de exemplare.

Revista Rolling Stone a plasat albumul pe pozitia 298 din lista sa a celor 500 cele mai mari albume din toate timpurile, elaborata in 2003 si a descris albumul prin mentiunea ca fiind "relicva definitiva de studiou a Sabath-ului din epoca de aur a focului de iad, (1970-1974) ..."

30 de ani dupa lansarea albumului, revista Q Magazine a inclus albumul in lista sa a celor 50 cele mai grele albume din toate timpurile si l-a descris ca "cea mai coerenta inregistrare dintre primele trei albume ale trupei."

Nazareth: Hair of the Dog

Hair of the Dog este o bautura alcoolica consumata ca remediu la mahmureala. Expresia provine de la “parul cainelui care te-a muscat”, avind semnificatia ca cel mai bun remediu impotriva excesului de bautura, ar fi acela ca sa bei inca mai mult decit ai putea duce. In vremurile de demult, aceasta expresie era folosita pentru a transmite ca daca te-a muscat un caine, rana rezultata in urma muscaturii, ar putea fi vindecata aplicind niste par al cainelui respectiv, pe rana produsa.

Este week-end si plonjam in ROCK!

Anul 1976. Miscarea flower-power isi daduse obstescul sfarsit. Prog-rockul isi traia momentele de agonie. Heavy-metal-ul era un termen ce nu aparuse inca in vreun dictionar de muzica. Pop-ul si punk-ul... nici nu se punea problema. Concluzia ar fi ca 1976 a fost un an lipsit de interes pentru fanii rock-ului. Din fericireJudas Priest edita cel de-al doilea album-profetic numit "Sad wings of destiny".

Exista o lege nescrisa in care se incadreaza orice artist. Si aceea ar fi "greseala" de a da totul in una din primele lucrari. In cazul nostru, Judas Priest a dat TOTUL pe acest extraordinar album ce a fost caracterizat la vremea aceea ca fiind un "masterpiece of demonic heavy metal".

Trebuie sa recunosc ca influenta Black Sabbath este omiprezenta pe parcursul tuturor pieselor, dar asta nu scade cu nimic originaliatea si vivacitatea "priestilor". (am auzit opinii ca ar exista si influente Deep Purple….poate datorita clapelor) Sa ne aducem aminte componenta trupei in 1976:

K.K Downing – ghitara
Glenn Tipton – ghitara, pian !!!!
Robert Halford – vocal
Ian Hill – Bass
Alan Moore – tobe

"Sad wings of destiny" este fara indoiala un album de referinta in istoria rock-ului. Piese ca "Victim of changes", "Ripper", "Tyrant", "Isle of domination" vor ramane adevarate imnuri ale genului. Piesa mea de suflet este "Victim of changes". Pe langa faptul ca intalnim riffuri exceptionale (chiar daca suna uneori a la Iommi), vocea lui Halford incepe sa-si gaseasca propria identitate. Ar mai fi de remarcat si calitatea textului ce ne face sa ne intrebam retoric: Oare de cate ori in viata noastra muritoare nu suntem altceva decat niste victime ale schimbarii ?

O sa ma opresc aici in a preamari acest album Judas Priest --- Motivul ar fi faptul de a nu pica in capcana limbajului de lemn.

FUNK&BASS

VAN DER GRAAF GENERATOR: Pawn Hearts

Salile de fitness sunt mult mai frecventate decit scolile. Am auzit chiar ca daca lipsesti de la topaiala, trebuie sa duci scutire. Desigur, din rationament economic. Dar la scoala de ce oare trebuie sa duci scutire? Tot din ratiuni economice? Desigur! La scoala insa, scutirea se face sub forma de cadou pt. ca scoala nu este srl, nu te invata nimic, si te mai si costa pe deasupra. Dar la scoala de ce te mai duci? Te face scoala slim sau ce? Poate ar fi bine ca salile de fitness sa inventeze niste pedale ca niste generatoare Van Der Graaf care sa transforme efortul omului needucat, in energie electrica. Macar daca nu are scoala, sa lumineze o casa cu efortul lui de infrumusetare fizica!

O capodopera organica profunda

Hellborg nu are nevoie de introducere. El ese tipul care a cintat la bass (!) solo-urile lui Herbie Hancock. S-ar putea afirma insa, ca nu tehnica sa perfecta ar fi subiectul, ci controlul total asupra sunetului. Aceasta a fost si conceptia sa despre virtuozitate. Pe de alta parte, acolo este si Shawn Lane. Imprevizibil ca intotdeauna, insa ceea ce personal ma impresioneaza cel mai mult la el, dedicarea fata de fornatia din care face parte. DA, el chiar face intregul. 

Duminica este pe trecute, Rock-ul nu este despre floricele pe campii, si "Meat is Murder"

Solistul si scriitorul Stephen Morrisey este un om cu misiune, un cavaler cruciat disperat, si visator, detinind un ‘arsenal’ artistic impresionant de topoare ascutite ca briciul. Bazindu-se pe literatura si cinematografia clasica britanice (el citeaza influente variind de la Thomas Hardy si Oscar Wilde, la Saturday Night and Sunday Morning), Morrissey pledeaza pentru protejarea inocentei, opunindu-se cu toata puterea cruzimii omenesti. Trei dintre cintecele sale de pe albumul Meat is Murder, se refera la salvarea copiilor nostri – de la sistemul educational (“The Headmaster Ritual”) si pina la brutalitatea domestica (“Barbarism Begins at Home”). Piesa care da si titlul albumului, “Meat is Murder”, care contine sunete semanind cu urlete de bovine si drujbe, poarta vegetarianismul spre noi culmi de isterie produse de fobia carnivora.

Fiind un om cu sensibilitate aproape letala, Morrissey recunoaste brutalitatea emotionala precum si cea fizica, luaind cu asalt cinismul ce ride in nas singuratatii (“That Joke Isn’t Funny Anymore”). In ciuda sentimentului de a fi prins intr-o lume lipsita de sentimente, Morrisey mai are insa forta sa declare cu o sinceritate dezarmanta, ca “My faith in love is still devout”.

Cu toate ca saluta standardele romantioase si libertatea sexuala, Morrissey se invirte in jurul unui curios concept puritan, in ceea ce priveste iubirea. Avind constiinta unei pasiuni dejucate si a unui raspuns inadecvat, el ramine insa in mod ciudat la distanta fata de auto-asimilare. Placerile simple ale celorlalti il crispeaza ca si cum acestea ar fi cauza marii sale suferinte existentiale. Romantismul sau incarcerat, poarta mantia unei noi Inchizitii.

Muzica Rock in scene intense de film

Zabriskie Point

Regia: Michelangelo Antonioni

Muzica din fundalul scenei: Pink Floyd

The Lost Highway

Regia: David Lynch

Muzica din fundalul scenei: Rammstein

Boogie Nights

Regia: Paul Thomas Anderson

Muzica din fundalul scenei: Charles Wright & the Watts

Coming Home 

Regia: Hal Ashby

Muzica din fundalul scenei: Rolling Stones, Steppen Wolf, Hendrix

Blow Up

Regia: Michelangelo Antonioni

Muzica din fundalul scenei: The Yardbirds

The Silence of the Lambs

Regia: Jonathan Demme

Muzica din fundalul scenei: Q Lazarus

Wild at Heart

Regia: David Lynch

Muzica din fundalul scenei: Chris Isaac

In the Name of the Father

Regia: Jim Sheridan

Muzica din fundalul scenei: Jimi Hendrix

Jimi Hendrix "Electric Ladyland" - Full Album

Iggy Pop (Atentie, poate tulbura emotional).

Este unul dintre cei mai cunoscuti cantareti de muzica punk. Este cunoscut si sub numele de "Godfather of punk" si "Rock Iguana".

Iggy Pop a devenit cunoscut ca solist al trupei The Stooges, activa in anii 60-70. Din trupa mai faceau parte fratii Ron si Scott Asheton si Dave Alexander. The Stooges fac parte din formatorii curentelor hard rock si punk rock. Trupa era cunoscuta si datorita concertelor lor explozive, in cadrul carora Pop sarea de pe scena, se taia cu sticle si canta la bustul gol.

Dupa ce si-a lansat cariera solo, Pop a avut mai multe hituri internationale, Lust for Life, I'm bored si The Passenger.

The Black Keys: Brothers

The Black Keys este o trupa americana de blues-rock ce a luat nastere in 2001. Aceasta este formata din vocalul si chitaristul Dan Auerbach si tobosarul Patrick Carney. Numele trupei a fost dat de un prieten schizofrenic de-al celor doi, ce folosea termenul de "black keys" pentru a descrie lucrurile care nu-i placeau sau oamenii in care n-avea incredere.

Primul lor album, The Big Come Up, a fost lansat in 2002, a fost urmat de Thickfreakness in 2003 si deRubber Factory in 2004.

Unul dintre trademark-urile lor este preferinta pentru tehnici de inregistrare simple si lo-fi. Au refuzat sa inregistreze in studiouri cu nume mari si de intreaga productie se ocupa ei insisi.

The Black Keys au fost foarte bine primiti de critica inca de la primul lor album, revista Time i-a inclus pe lista celor mai bune10 trupe din 2003. Printre fanii trupei se numara nume mari precum Robert Plant de la Led Zeppelin, Billy Gibbons de la ZZ Top, Thom Yorke si Jonny Greenwood de la Radiohead si Kirk Hammet de la Metallica, Valentin Stutz de la RAAL - Bistrita.