Solistul si scriitorul Stephen Morrisey este un om cu
misiune, un cavaler cruciat disperat, si visator, detinind un ‘arsenal’
artistic impresionant de topoare ascutite ca briciul. Bazindu-se pe literatura
si cinematografia clasica britanice (el citeaza influente variind de la Thomas
Hardy si Oscar Wilde, la Saturday Night
and Sunday Morning), Morrissey pledeaza pentru protejarea inocentei,
opunindu-se cu toata puterea cruzimii omenesti. Trei dintre cintecele sale de
pe albumul Meat is Murder, se refera
la salvarea copiilor nostri – de la sistemul educational (“The Headmaster
Ritual”) si pina la brutalitatea domestica (“Barbarism Begins at Home”). Piesa
care da si titlul albumului, “Meat is Murder”, care contine sunete semanind cu
urlete de bovine si drujbe, poarta vegetarianismul spre noi culmi de isterie
produse de fobia carnivora.
Fiind un om cu sensibilitate aproape letala, Morrissey
recunoaste brutalitatea emotionala precum si cea fizica, luaind cu asalt
cinismul ce ride in nas singuratatii (“That Joke Isn’t Funny Anymore”). In
ciuda sentimentului de a fi prins intr-o lume lipsita de sentimente, Morrisey
mai are insa forta sa declare cu o sinceritate dezarmanta, ca “My faith in love
is still devout”.
Cu toate ca saluta standardele romantioase si libertatea sexuala, Morrissey se
invirte in jurul unui curios concept puritan, in ceea ce priveste iubirea.
Avind constiinta unei pasiuni dejucate si a unui raspuns inadecvat, el ramine
insa in mod ciudat la distanta fata de auto-asimilare. Placerile simple ale
celorlalti il crispeaza ca si cum acestea ar fi cauza marii sale suferinte
existentiale. Romantismul sau incarcerat, poarta mantia unei noi Inchizitii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu