Sturm und Drang (Furtuna si Avant) a fost un curent al
literaturii germane de la sfarsitul sec. al XVIII-lea, care afirma natura,
simtirea si individualismul uman, cautand sa rastoarne cultul iluminist al
rationalismului. Goethe si Schiller si-au inceput carierele ca membrii ai
acestei miscari.
Exponentii miscarii Sturm und Drang erau puternic
influentati de gandirea lui Rousseau si Johann Georg Hamann, care au sustinut
ca adevarurile de baza ale existentei sunt intelegerea prin credinta si
experienta prin simturi. De asemenea, tinerii scriitori erau influentati de
poetul englez Edward Young, de poezia pseudo-epica a lui James Macpherson si de
recentele traduse lucrari ale lui Shakespeare.
Sturm und Drang este in mod frecvent asociata cu tanarul
Goethe. In timp ce era student la Strasbourg ,
a facut cunostinta cu Johann Gottfried von Herder, un fost elev al lui Hamann,
fiind interesat de arhitectura gotica, de cantecele populare germane si de
Shakespeare. Inspirat fiind de ideile lui Herder, Goethe incepe o perioada de
extraordinara creativitate.
In 1773 publica o piesa de teatru bazata pe cavalerul german
al sec. XVI, Götz von Berlichingen, si a colaborat cu Herder si altii la
pamfletul “Von deutscher Art und Kunst”, care era considerat manifestul
miscarii Sturm und Drang. Nuvela sa Die Leiden des jungen Werthers (Suferintele
tanarului Werther), a sintetizat nazuintele si spiritul miscarii artistice si l-a
facut celebru la nivel mondial.
Literatura dramatica a Sturm und Drang a fost cel mai
specific produs al sau. Intr-adevar, insasi numele Sturm und Drang a fost
imprumutat de la o piesa de teatru a lui Friedrich von Klinger, care a fost
inspirat de dorinta de a prezenta pe scena figuri ale grandorii lui
Shakespeare, subordonand consideratii structurale cu privire la caracter si
respingand gandirea neoclasicismului francez, care a fost importat de Johann
Christop von Gottsched. Odata cu productia Die Räuber (Hotii) de Schiller,
teatrul curentului Sturm und Drang a intrat intr-o noua faza.
Autodisciplina nu a fost tocmai o regula a miscarii, ceea ce
a dus in scurt timp la disolutia acesteia. Cei mai binecuvantati reprezentanti
ai sai, Goethe si Schiller, au continuat sa produca lucrari remarcabile care au
constituit trupul si sufletul literaturii clasice germane. De pe Culmi
inalte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu