Este Week-End si este Olimpul titanilor Rock: Free

Grupul Free a luat fiinta oficial in data de 19 aprilie 1968, chiar in ziua de nastere a celui mai important reprezentant al blues-ului alb britanic, Alexis Korner. Acest lucru s-a intamplat intr-o prima sesiune de improvizatii, la Nags Head in Battersea, Londra. In acea seara, Paul Rodgers (voce), Paul Kossoff (chitara), Andy Fraser (bas) si Simon Kirke (baterie) s-au numit … FREE. Numele le-a fost sugerat chiar de Alexis Korner, ales dupa numele unui mai vechi grup de-al sau "Free at last" din 1967 (initial, baietii isi doreau numele Heavy Metal Kids).

Dupa explozia blues-ului alb din 1968, scena londoneza era in plina ascensiune, nume ca Jethro Tull, Fleetwood Mac sau Procol Harum erau pe buzele tuturor, dar factorii dominanti ramaneauAlexis Korner si John Mayall, descoperitori si modelatori de talente, prin ale caror grupuri (sauscoli de blues) au trecut Eric Clapton, Jack Bruce, Andy Fraser, Graham Bond, Ginger Baker, Peter Green, Mick Taylor, Jon Mark, Aynsley Dunbar, Charlie Watts, Long John Baldry, Dick Heckstall-Smith, etc.

In blues combo-ul Black Cat Bones, ce canta deja in deschiderea unor concerte Ten Years After, Pink Floyd, Fleetwood Mac, Champion Jack Dupree (boxerul de culoare, celebru pianist de East-Coast Blues), activau fratii Stuart si Derek Brokes (bas si chitara ritmica), Paul Kossoff (lead guitar), Paul Tiller (voce) si Frank Perry (baterie), inlocuit de Simon Kirke. Paul Kossoff (nascut in 14 septembrie 1950, la Hampstead, London), fiul celebrului actor englez David Kossoff, era un chitarist cu totul special, plin de naturalete, foarte inventiv, linistit, intruchiparea adevaratului slowhand, impreuna cu Simon Kirke (n: la 28 iulie 1949, in Shrewsbury), parasescBlack Cat Bones si ii recruteaza pe Paul Rodgers (n: la 17 decembrie ’49, la Middlesbrough), solist vocal in Brown Sugar Band ce activa la Londra, la Clubul The Fickle Pickle si pe basistulAndy Fraser (n: in 7 august ’52 la Shropshire), ce tocmai trecuse prin scoala John Mayall's Bluesbreakers.

Cei patru au inceput turul barurilor si al cluburilor londoneze, pana cand acelasi Alexis Korner i-a prezentat lui Chris Blackwell de la Islands, semnand un contract pe 6 luni. Urmeaza un mare turneu american plin de succese, cu aparitii de rasunet la Madison Square Garden, in New York. La intoarcerea in Anglia, produc primul lor album, intitulat Tons of Sobs, lansat in noiembrie ‘68. Albumul produs de Guy Stevens este un debut promitator, un blues expresiv, in umbra creatiilorCream, cu majoritatea pieselor semnate de Paul Rodgers si un cover The Hunter, dupa versiunea lui Albert King, la piesa celor de la Booker T. & The MG’s. Va urma in 1969, un al doilea turneu in America, impreuna cu supergrupul Blind Faith. Paul Kossoff declara ca este impresionat de Eric Clapton si ar dori sa-i calce pe urme.

In octombrie al acelasi an, apare al doilea LP, numit simplu Free, cu o coperta indrazneata, ce este primit foarte bine de critica si public. Duo-ul componistic Fraser – Rodgers (la numai 17 ani, respectiv 19 ani), semneaza majoritatea pieselor, conturand sound-ul distinctiv Free, un blues–rock sobru si viguros. Un album plin de dragoste, insufletit de vocea calda a lui Paul Rodgers.

Anul 1970 avea sa devina o culme a succesului FREE, datorita aparitiei in luna iunie a albumului de ”aur”, Fire And Water. Acest LP s-a vandut in Anglia, in 400.000 de exemplare, iar single-ul All Right Now (compozitie Fraser – Rodgers), devine cel mai cunoscut cantec Free, unul din marile hituri ale generatiei lor. David Sinclair isi amintea in decembrie 1990: “I-am vazut pe Free cantand live in trei ocazii: la "Fairfield Halls" in Croydon, in 1970 la Isle of Wight Festival si la "Greens Play House" in Glasgow. Acolo am simtit intotdeauna acea aura evidenta a magiei muzicii lor. Primul lucru care te impresioneaza este austeritatea decorului scenei. Toba lui Simon Kirke era flancata de cele doua boxe mari si simple ale firmei Marshall, una pentru basistul Andy Fraser si cealalta pentru chitaristul Paul Kossoff. In fata vocalistului Paul Rodgers prezideaza singurul microfon la vedere, fixat solid in suport, in pozitie verticala”. Vocea fara greseala a lui Paul Rodgers, calma, linistita, intima, pe de-o parte si chitara dramatica, convingatoare, cu acel tremolo distinctiv Kossoff, pe de-alta, fac din piesele albumului un deliciu al auditoriului. Intentionat i-am lasat la urma pe Fraser si Kirke, un veritabil duo Bruce-Baker, o exceptionala sectie ritmica, fara de care dinamismul grupului Free nu ar exista. De la balada blues Oh I Wept, la minunata Don’t Say You Love Me, de la soul–rock-ul Mr. Big, la faimoasa All Right Now, tensiunea creste la maximum, placerile de-acum ale compozitiilor Fraser-Rodger ramanand vii mai bine de patruzeci de ani. In acelasi an participa la Festivalul din Insula Wight, la Freswater, in fata a 500.000 de spectatori, avand o evolutie excelenta, eveniment inregistrat partial pe banda video The Best Of Free.

Urmatorul album lansat in decembrie 1970, se numeste Highway, cu un remarcabil single, The Stealer, care din pacate anunta vesti proaste. La revenirea dintr-un mare turneu din Japonia si Australia, in 9 mai 1971 are loc prima despartire a grupului, din cauze care nu sunt cunoscute pe deplin nici astazi. Se pare ca lipsa de maturitate a membrilor grupului ar fi avut cuvantul decisiv. In 1998, Paul Rodgers recunostea intr-un interviu acordat postului de televiziune VH-1 ca: “Totul venise prea mult si prea curand”.

In iunie 1971 apare al cincilea album, inregistrat in concert, Free Live, o marturie a vremurilor bune, un indrumar de blues-rock pentru urmasi, dar din pacate cei patru erau deja despartiti. Paul Rodgers formeaza Peace, care se dezmembreaza dupa turneul de promovare, iar Andy Fraser, trio-ul Toby (cu chitaristul Adrian Fisher ulterior la Sparks si bateristul Stan Speake). Kossoff siKirke vor forma cu basistul japonez Tetsu Yamauchi (n. 1947, Fukuoka) si texanul John Bundrick "Rabbit" (claviaturi si voce, compozitie), grupul Kossoff Kirke Tetsu and Rabbit inregistrand albumul omonim (invitat B.J.Cole, steel guitar), primit bine de public, pe care personal il consider un adevarat album Free, ce poate ocupa un binemeritat loc langa toate albumele Free sau Bad Co. din colectia dvs. Pianul, orga sau melotronul, de o mare varietate interpretativa, au lasat loc liber desfasurarii impresionantelor interventii chitaristice Kossoff, secondate de o respectabila formula ritmica, totul amintind de epoca glorioasa a grupului Free. Piesa Just for a Box, compozitie Kossoff, a fost inclusa in antologia The Free Story, o compilatie autorizata a grupului Free, grup ce alaturi de Cream si Led Zeppelin, face parte din cele mai importante creatii Rock ale Imperiului Britanic, din ultimii 40 de ani.

Reformarea grupului se va produce in ianuarie 1971. Simon Kirke isi aminteste: “I-am vazut pe Paul Rodgers si Andy Fraser vorbind despre reunirea noastra; cred ca ei si-au dat seama ca Paul Kossoff era pe un drum fara intoarcere si au vrut sa-l atraga din nou in munca dinainte, atat de draga lui si sa se rupa cumva de droguri”. Din pacate starea sanatatii lui Paul Kossoff se deteriora din cauza consumului excesiv de stupefiante. Dupa lansarea albumului Free At Last, turneul american va esua datorita exclusiv lui Paul Kossoff care ajunge sa cante fals, sa se impiedice de fire, sa cada pe scena, in lacrimile de regret si compasiune ale spectatorilor. Fructul acestei reuniuni, Free At Last, aparut in iunie 1972, este un album lipsit de vlaga, doar piesa Little Bit Of Love, mai aminteste de energia creatoare a membrilor Free.

La o luna dupa aceasta, in ajunul unui mare turneu in Japonia, Andy Fraser paraseste definitiv grupul fiind inlocuit cu Tetsu Yamauchi. Paul Kossoff fiind bolnav, nu poate pleca in turneu, iarRodgers preia chitara. Este cooptat in trupa John Douglas Bundrick “Rabbit”, la claviaturi.

La intoarcerea din turneu, Free isi inregistreaza cantecul de lebada, intitulat (sugestiv)Heartbreaker. Este un album foarte reusit, pe care va aparea si Paul Kossoff. Rabbit isi aduce contributia la realizarea discului, semnand doua piese valoroase, Muddy Water si Common Mortal Man, iar Paul Rodgers compune superba Come Together in the Morning, de rezistenta ramanand ultimul mare hit Free, Wishing Well, compozitie a intregului grup, cu care isi ia ramas bun de la public.

Dupa editarea albumului, grupul va pleca intr-un nou turneu in America, cu Wendell Richardson (ex. Osibisa) la chitara, iar la sfarsitul anului 1973, grupul este parasit de Tetsu Yamauchi, cooptat in grupul lui Rod Stewart, The Faces. Rabbit inregistreaza primul album solo,Broken Arrows (1973), iar Paul Kossoff pune bazele trupei proprii, Back Street Crawler, cu care pleaca in turneu dupa lansarea albumului cu acelasi nume, in noiembrie 1973. La un an dupa lansarea celui de-al doilea, The Band Plays On, in martie 1976, moare la numai 25 de ani, in somn in timpul unui zbor spre America. Andy Fraser intemeiaza cu vocalistul Frankie Miller (ex. Jude) cu Robin Trower si Henry McCullogh, grupul Miller Fraser Band, iar mai apoi Andy Fraser Band cu Nick Judd (clape) si Kim Turner (baterie) inregistreaza in ’75 doua albume la CBS, dupa care se retrage definitiv din activitatea concertistica, bucurandu-se de prolifica perioada Free.

Ramasi singuri, Rodgers si Kirke anunta desfiintarea grupului, iar in decembrie ‘73 formeaza una dintre cele mai iubite trupe ale istoriei muzicii Rock, Bad Company. Impreuna cu Raymond “Boz” Burrell (ex. King Crimson) la chitara bas si Mick Ralphs (ex. Mott The Hoople) la chitara,Simon Kirke si Paul Rodgers (a.k.a The Voice) vor crea … o alta poveste, care va ajunge si in Bucuresti, cu un inepuizabil Paul Rodgers, plin de aceiasi pofta de viata si placere de-a cantablues.