Acesti doi brazi falnici de pe strada mea, tocmai au fost taiati astazi. Nu sunt primii copaci din viata mea, care au fost taiati sub ochii mei. Mi s-a intimplat si la Bucuresti. Da, si la Bucuresti mai sunt copaci falnici uneori. Crestem odata cu ei, in inaltime si in virsta. Multi dintre noi avem poze cu ei de cind eram copii. Ne-am suit pe crengile lor si ne-am ascuns adesea de lume, acoperiti fiind de frunzele lor bogate. La maturitate, obisnuim sa-i contemplam si se ne refiugiem numai cu mintea noastra obosita, sub coronamentul lor umbros si linistitor. Ne cuibarim sufletele, sub lumea verde si fosnind de viata a copacilor vietii noastre. Iata insa, ca anotimpurile s-au schimbat pe planeta noastra, si agoniselile noastre materiale - realizate cu truda - sunt din ce in ce mai amenintate de vinturi puternice subite si trunchiuri semete ce se pot pravali peste ele. Si atunci, vine o vreme cind trebuie sa-i doborim cu drujbe feroce care parca iti sfredelesc inima din piept cind musca fara mila din trunchiul plin de seva.. Si ei, copacii nostri dragi, "Stejarii din Borzesti" se pravalesc la pamint, luind cu ei o parte din noi. Adio, brazii mei dragi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu