Atunci cind scrii titlul de mai sus, o faci mai incet decit
cind scrii altceva. Sunt 14 caractere – ca tot atitea ace care-ti tatueaza pe
suflet tristetea.
La fel ca si jazz-ul, blues-ul nu se aude cind esti tinar.
Poate ai norocul sa incepi sa-l auzi cu adevarat, in jurul virstei de 45 de ani.
Sau poate ca nu-l vei auzi niciodata, insa vei stringe colectii masive cu acest
gen. Ce poate fi mai cool decit un playlist cu piese de blueees pe care sa le pui dupa o
noapte de zbenguiala, spre dimineata, cind lumea este mahmura si tu ai probabil
chef de tavaleala ieftina, cu o fetiscana innebunita dupa vreun ‘artist’ de gen
smiley? Este similar cu a pune Dona Siminica, tot din snobism, avind o mare
doza de vin in freza, dupa o seara intensa de Iron Maiden si Metallica. Si
astepti febril ciorba de potroace.
NU! Blues-ul nu se asculta cind esti trinar (pentru ca nu-l
auzi), si nu se asculta in gasca si nici la betie. Este un gen muzical aparte,
ce nu are nicio legatura cu distractia si nici cu mahmureala sau cu blanareala.
Este pur si simplu un diamant artistic ivit din sterilul si framintarile unei
vieti tumultoase si triste, traite de un negru din delta fluviului Mississippi . Este un delicios umor la adresa unei iubite care ti-a lasat un gust amar. In Blues-ul autentic se afla gracilitatea interioara a unui barbat puternic.
Blues nu poate cinta decit un barbat matur, cu experienta de
viata. Un barbat neaflat in toate apele lui. Blues nu pot cinta decit B.B. King
si inca putini altii, care in general au trecut in nefiinta.
Ecourile blues-ului exista in aproape orice tu obisnuieti sa
asculti, si se chema ‘muzica buna’.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu