marți, 19 mai 2015

La trei luni de cind blogul meu exista, ma intorc de unde am plecat…


Propunerea mea de astazi este: Gentle Giant

Povestea prieteniei adevarate o poti afla, mai ales, la biblioteci in multele carti care au tratat aceasta chestiune de-a lungul secolelor. Doresc insa sa va spun ca prietenia in doi are mai mari sanse de izbinda decit prietenia in trei.

Albumul “Three Friends” este povestea a trei baietandri care s-au imprietenit pe cind erau doar niste copii. Pe parcursul vietii insa, fiecare dintre ei si-a ales o cariera diferita de a celorlalti (muncitor in constructii, artist, sau yuppie). Apoi, cind s-au revezut dupa atatia ani si erau adulti, cei trei prieteni au aflat cu durere ca intre ei nu mai exista niciun fel de comunicare si de legatura.

Gentle Giant au avut un sunet complex, unic de muzica clasica si hard rock. Membrii formatiei si-au descoperit mai multe valente artistice mai tirziu, insa acest album contine mai multe caracteristici clasice: Cintece ‘sparte’ in doua categorii diferite de traire, de la linistit la puternic; incintatoare interludii intortocheate cintate cu instrumente antice demult uitate; stilul gregorian de canto. Distorsiuni de tip Led Zeppelin si lungi solo-uri bluesy apar pe neasteptate.

“Problema” acestui album este modul in care au fost asamblate toate elementele. Uneori, cintecul este liniar de la cap la coada, moduo structurat de compozitie devenind mult prea repetitiv pentru acesti muzicieni. In alte pasaje, totul creste si se amplifica mult prea abrupt, stralucitele si intortocheatele punti ale piesei lasind-ul pe ascultator perdut, sau indiferent.

Ritmul si cadenta de pe “Three Friends” sunt de fapt greu de ajustat pentru orice cartegorie de ascultator. Creativitatea exploziva din primii ani de existenta ai grupului, scapa pur si simplu de sub control pe acest album.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu