A murit la 25 de ani, cu acu-n vena, dupa ce a apucat sa
arate doar frinturi de potential, sclipiri geniale din ceea ce ar fi putut sa
devina. N-ar fi singurul, dar parca e mereu pacat; pe mine stiu ca ma intristeaza
ideea.
Gonit de demonii personali, parca a reiterat ideea lui
Robert Johnson, “I got to keep movin’, there’s a hellhound on my trail”. In
versiunea personala, “no chance for love, no sign of life – just wild dogs
howlin’ in the night”.
Plecat de acasa la 16 ani ca sa devina muzician
profesionist, a avut o cariera meteorica, ce l-a purtat prin studiouri si pe
marile scene ale lumii. A inregistrat jazz-rock, cu Billy Cobham, a scos doua
albume cu James Gang si a facut parte din ultima mare incarnare Deep Purple
(Mark IV, cea mai funk dintre ele, in care l-a inlocuit pe Ritchie Blackmore). In
timp ce avea si o cariera solo.
A murit in 1976, de o supradoza cu heroina. A facut multe, a
lasat si mai multe neterminate.
Nu a fost uitat, de exemplu in 2008, Dean
scoteau un model de chitara, “Teaser” – Tommy Bolin Tribute. Si nu sunt singurii.
“Maybe before you were happy, but now your thoughts aren’t
of this place”. Si n-au mai fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu