Wardance arata multe atribute asociate rock-ului simfonic, pornind de la o coperta de disc suprarealista, continuind sa ofere in amanunt detalii privind amplificatoarele si instrumentele de percutie utilizate si sfarsind cu cu titlurile compozitiilor, precum “Star Maiden/Mysterioso/Quasar”. Cu toate acestea, chiar daca Colosseum II au avut multe in comun cu rock-ul simfonic, ei au fost mai mult o formatie de jazz-rock sau de fusion. De vreme ce niciun muzician al acestei formatii nu are nici pe departe ceva restrictiv in evolutiile sale, chitara solo a lui Gary Moore este cea in jurul careia se croiesc majoritatea pieselor. Modul sau distinct de a cinta, cu toate ca aflat inca in plin proces de dezvoltare, se aude clar, si sunt acolo similaritati cu primul sau album solo “Grinding Stone”. In timp ce lucrarile de pe acest album sunt impresionante din punct de vedere tehnic si pastreaza un amestec interesant dintre jazz, hard rock si muzica clasica, formatia ne lasa adesea impresia ca meritul principal al acestora este dificultatea de interpretare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu