Dupa o perioada de schimbari de personal si stiluri, Soft
Machine atingea culmea in zona energica a jazz rock-ului, amestecind evolutiile
muzicale cu gust estetic si emotie, ceea ce nu mai vazusem pina in acel moment
la acest gen de muzica. Ratledge, Jenkins, Babyngton si Marshall comunicau intre ei fara cuvinte,
insa cu o asemena sincronizare, care l-ar fi facut si pe Karl Jung sa-si revada
tezele pentru imbunatatire. In timp ce Mahavishnu Orchestra suferea de pe urma
unei productii masive de note fara valoare, Soft Machine ne antrena creierele
ca sa intelegem dezvoltarea muzicala. Imi pare rau ca acest grup a incetat sa
mai existe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu