Dance Me This

Dance me This este un album la care Frank Zappa lucra inainte sa moara in decembrie 1993, si care marcheaza discul cu numarul 100 din intreaga cariera a artistului. Acest album editat post mortem, apropie mai mult cunoscatorii de mostenirea artistica a aestui muzician vizionar a carui cariera a inceput in 1966 cu “Freak Out” si Mothers of Invention.

Piesa care da titlul albumului – “Dance Me This” – este o lucrare structurata imbogatita cu sunete de bass, voice-box si claviaturi. Piesa se construieste gradual, creand o linie muzicala curgatoare care in cele din urma se curma brusc. “Pachuco Gavotte” este o piesa luminoasa si saltareata cu ritmuri off-beat si percutii atasate. Aceasta piesa imprestie o atmosfera de balci, incorporand in acelasi timp acele ritmuri hipnotice care l-au facut celebru pe Frank Zappa.

Cea mai mare parte a albumului “Dance Me This” scos de curand via Zappa Records, este constituita din cinci miscari interpretate intes la synclavier si purtand denumirea de “Wolf Harbor” – o lucrare intensa cu variatiuni de atmosfera. Exista acolo o culme a miscarii de avant-garda evidentiata in masuri palind in timp ce synclavier-ul pastreaza o nota solitara in jurul careia se croiesc diverse sunete.

Apoi, Zappa dezvolta temele piesei “Wolf Harbor II”, cu utilizarea aproape excesiva a instrumentelor de percutie din lemn si timpane. Tobele ofera ascultatorului referintele ritmice obisnuite. “Wolf Harbor III” continua sa dezvolte temele, adaugind sunete apoase, vaiete si clopote, in timp de “Wolf Harbor IV” este mai percutanta, dominand intreaga suita. In fine, “Wolf Harbor V” coboara tonurile, crestand inreaga atmosfera.

In alta ordine de idei, “Goat Polo” este o lucrare aproape in intregime orchestrala, pe alocuri cu efecte de corzi.

“Piano” este o piesa care intriga si care amesteca efectele sintetizate cu parti splendide interpretate la pian.

“Calculus” este probabil pieca care intriga cel mai mult pe acest album si care combina in mod elegant vocea, percutia si sunetele sintetizate.

Afara de incetarile bruste pe care le au multe dintre piesele acestui album, acesta nu irita cu nimic – nici macar pe cei mai infocati fani ai lui FZ. Intalnim aici multe tipare muzicale semnate anterior de maestru, ritmuri asociate cu rock-ul, jazz-ul si muzica clasica, facand din aceste inregistrari un amestec de stiluri, specific viziunii sintetice a marelui artist.