Nu, nu sunt pe penitenciar, cel puțin nu încă și sper eu că
nici pe viitor, deci nu pot să spun că am o rutină a croșetatului. De fapt,
nici măcar nu mă dau în vânt după croșetat sau după textilele incluse la pachet
cu procesul, dar mă declar un admirator al andrelelor pentru că am văzut în mai
multe filme niște crime tari cu aceste instrumente: O andrea secționează o arteră,
rămâne înfiptă acolo și din rană țâșnește sânge egal hot, dar mai multe nu știu
și nici nu vreau să aflu despre această îndeletnicire a ochilor și a lânei. Cu
toate astea, pe deoparte am copilărit înconjurat de lucruri croșetate, nu eu,
eu n-am avut căciulă croșetată decât atunci când am ieșit din maternitate, dar
aveau alții. Toții copiii și mai erau și mileurile alea de care acum toți cocalarii
fac mișto pentru că e cool să faci o caterincă cu mileuri. Nu mai e, a fost mai
demult. Pe de altă parte, lucrurile croșetate sunt un pretext bun pentru un
artico lperfect inutil, peste care poate să dea vreun artistel nebun căruia să
i se pară că-i o treabă cu croșetatu` și să încerce s-o ia în cheie personală
în viitorul lui de designer coolache .Desigur, eu sper să nu facă nimeni așa
ceva și cred că lucrurile croșetate sunt pur și simplu gunoaie vechi și atât,
dar nu mă pot pune în calea artei, așa că luați-le cum veți între ochi sau
andrele.
Asta este coperta cărții din care am deprins tainele
croșetatului, pentru că eu nu scriu articole de pe internet, adică ce e la
îndemâna oricui, tocmai din dorința de a adăuga internetului și nu de a-l sărăci.
Treaba asta a fost scrisă de Elena Panait-Leca și se numește, creativ,
”Îmbrăcăminte croșetată”, publicată la Editura Tehnică în 1984. Editura Tehnică
?! Mă rog. Pe copertă e una cam bagaboantă așa, e cam în vervă, femeia. Are și
o farfurioară pe cap, nu știu care-i treaba cu ea. Se remarcă și o poziție a
picioarelor, nu știu ce, probabil asta era o fentă de pictorial pe vremea lu`
Ceaușescu.
O alta din poză e chiar un model cunoscut pe vremea aia,
cine știe.
Alta fotografie e făcută pe Calea Victoriei, cum ar veni
asta a adus păcatul în centrul orașului. Are și niște chestii care atârnă, semn
că a dat puțin din șmen ca să le agite înainte de poză. Baba asta e praf, n-ai
ce să faci cu ea ! Cred că a și murit, auzi, de când a făcut pozele astea. Ia
uite ce pantofi are, ești prost ?! Și remarcați cum se încheie la sărăcia aia
de pe ea, așa telefonat ca la un paparazzi aranjat ridicol. A se acorda o
atenție deosebită elementului din dreapta jos pe de perete, respectiv o priză
smulsă ale cărei cabluri sunt lipite cu material izolant ca să nu se
electrocuteze baba sau alți terminați care făceau shooting-uri pe vremea lui
Ceaușescu. Ce să mai zici, mă, ești nebun ?!
THIN LIZZY (pentru decontaminare si racorire).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu