SPIRITUL RADIOULUI: Radioul cu lampi. Era masiv - din lemn -
si avea “ochi magi”c verde - in care priveai aproape, sau total mesmerizat
flacaruia elecronica, mai ingusta sau mai lata, asa cum o dadeau undele - mai
bune sau mai rele. Daca te uitai inlauntrul aparatului, acolo in spate,
descopereai o lume intreaga de tuburi inalte ca niste zgarie-nori luminand
palid si galbui “cartiere” intregi de diode, rezistente si condensatoare.
Intorcindu-te la lumea din afara cartierelor secrete, priveai ochiul
magic, in dreapta caruia se intindea lumea. Marile capitale si cele mai
importante orase asezate pe frecvente, erau luminate de beculete de 3 volti. Te
uitai in nestire la panorama luminata in timp ce de la Europa Libera razbatea Dave
Brubeck si ochiul magic se ingusta sau latea odata cu unda. Cu cat era mai
ingusta lumina verde, cu atat era calitatea auditiei mai buna. Erai copil si
incercai sa retii denumiri de orase. Toate aveau denumiri frumoase, si toate
pareau sa fie intr-o lume in care existai si tu. Lumina calda a scalei
radioului era usor de asociat cu iarna si cu lumina calda din soba casei in
care te-ai nascut. Era usor de asociat cu civilizatia. Apoi ai crescut, te-ai
dus la scoala si ai aflat despre Francois Villon si "Zapezile de
altadata".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu