Introducere in muzica lui Frank Zappa. Ghid pentru incepatori (V)

'DIRTY LOVE'

Album: Over-Nite Sensation
Label: DiscReet Records
Year: 1973

La  o  prima vedere,  aceasta  piesa de pe exceptionalul album Over-Nite Sensation ar putea sa para plina de o fanfaronada necaracteristica, insa cercetind mai atent, cintecul se infatiseaza a fi din perspectiva unui povestitor care incearca sa-si convinga o potentiala partenera ca ceva dragoste de moda veche nu ar strica cu nimic. Si, din moment ce mama potentialei a avut in trecut relatii amoroase cu un pudel, nu vedem cit de rau ar putea fi?! Un medicament sinistru intitulat ‘Dirty Love’,  este administrat impreuna cu o lingurita de zahar de groove funky.

Introducere in muzica lui Frank Zappa. Ghid pentru incepatori (IV)

‘PEACHES EN REGALIA’

Album: Hot Rats
Label: Bizarre Records
Year: 1969

In vreme ce aceasta alegere ar putea fi evidenta pentru un fanatic ‘hardcore’ a lui Zappa, un altul ar putea sa-i aprecieze acestei piese maiestatea instrumentala. Realizata fiind cu bolborosiri de orgi dublate de o excelenta evolutie la clarinet a lui Ian Underwood, ‘Peaches’ este un exemplu de necontestat al valorii tuturor compozitiilor instrumentale ale lui FZ.

Introducere in muzica lui Frank Zappa. Ghid pentru incepatori (III)

‘STUFF UP THE CRACKS’

Album: Cruising with Ruben and the Jets
Label: Verve Records
Year: 1968

Intr-o mai degraba anacronica miscare pentru anul 1968, Zappa si Mothers au realizat un album relativ simplu ce trebuie privit ca o scrisoare de dragoste adresata zilelor apuse ale doo-wop si cintecelor de iubire. Albumul vine cu o poveste despre personajele fictive Ruben & The Jets, prezentarea sa fiind atit de eficienta incit numerosi DJ de radio au pus piesele respective crezind ce nu au nicio legatura cu Zappa, in  ciuda deosebitului cintec despre un indragostit parasit, care-si pune capat zilelor inhaland gaz metan (cu efecte sonore). Si bucura-te de de acel superb solo de chitara din ‘outro’!

Introducere in muzica lui Frank Zappa. Ghid pentru incepatori (II)

‘CONCENTRATION MOON’

Album: We’re Only in It for the Money
Label: Verve Records
Year: 1968

Inca nu te apuca sa incluzi aceste piese pe playlistul tau intitulat ‘Summer Of Love’. Zappa a fost in mod deschis critic la sabloanele de tipul “Let’s get high and have a sit-in” precum si la reglementarile inumane indreptate impotriva acestui gen de manifstari. FZ nu a fost genul de artist care sa scrie un pamflet, insa a preferat sa-si imbrace punctele de vedere cu armonii muzicale de mare valoare plus ceva diferit fata de ocazionalele si ciudatele interludii vorbite ale inginerului de sunet Gary Kellgen sau ale tobarului Carl Black.

Introducere in muzica lui Frank Zappa. Ghid pentru incepatori (I)

Esti un fan serios al muzicii. Iti plac artistii ‘Geniali cu G mare’. Doresti sa te adincesti in lumea unui compozitor care te va face intotdeauna sa evaluezi, un muzician care a dat interviuri celebre, a faramat intotdeauna barierele si are un catalog atit de dens impachetat incit l-ar face sa roseasca si pe insusi Robert Pollard. In acest caz este clar ca nu mai ai cum sa eviti: Ai nevoie de Frank Zappa in viata ta.

Insa, cu aproximativ 100 de albume creditate cu al sau nume, de unde naiba sa incepi? Ai auzit ca Freak Out  este fantastic, stii ca piesa ‘Valley Girl’ a fost compus impreuna cu fiica sa, insa mai stii si ca exista numeroase lucrari nebunesc experimentale, mixate cu coloane sonore pentru piese de teatru neterminate - despre experiente genetice, si pur si simplu ti-e teama ca vei plonja in piscina, acolo unde apa e mica.

Pentru incepatori, Frank Zappa poate fi bizar si provocator, insa eu te pot ajuta cu un playlist modest continand 10 piese semnate Zappa si care nu vor bulversa instantaneu niciun incepator. Acest playlist alimentat de youtube este orientat in asa fel incit sa-ti dezvaluie un material muzical ce a trecut si pe posturile de radio din epoca respectiva.

‘HUNGRY FREAKS DADDY’

Album: Freak Out!
Label: Verve Records
Anul: 1966

De ce nu am incepe cu prima piesa de pe albumul de debut al lui FZ realizat impreuna cu The Mothers Of Invention? Aceasta piesa sta la temelia a unei parti semnificative din creatia lui Zappa din acea perioada, glorificand personalitati ciudate ale Laurel Canyon (in acest caz legendarul ciudat din L.A, Carl Franzoni), oameni lipsiti de teama de a fi putin altfel si totusi inca departe de viitorul portret al subculturii hippie ce va urma sa apara in mass-media. Un titlu de piesa excelent ce a fost ai degraba prost inteles fiind asimilat cu multimea de tipi marginalizati provenind din Haight Ashbury.

Tippi un an cu noi. Muzica Frank Zappa

Hello There!

I'm Tippi!

Hi, I'm Max sleeping right now.....maybe later...

She's mummy, isn't she?!

He's my dady hm...'tuff' stuff enough!

And...my one year movie...Dog Breath Variations on the soundtrack. ENJOY!

Tippi un an la noi. Mzica, FranK Zappa.

Peste citeva zile, Tippi implineste un an de cind se afla in familia noastra

Boshimanul urban

Il avem toate natiile. L-ai putea asimila ca pe ‘taranul orasenizat’. Daca ar fi francez, boshimanul urban francez ar putea avea imaginea unui taran ‘en passant par la Lorainne avec ses sabots’. Daca ar fi englez, boshimanul urban englez ar putea fi Oliver Twist iar daca ar fi elvetian probabil s-ar numi Wilhelm Tell. Daca ar fi roman, pe boshimanul urban l-ar chema – cel mai probabil- Niculae Moromete. Rusii i-ar avea pe Andriy si Ostap, fiii lui Taras Bulba din romanul genialului Gogol. 

Totusi, Urban Bushmen aici de fata nu este altceva decit jazz de avantgarda cu sunete afro, specifice artistilor afro-americani.

P.S. Am omis boshimanul urban cu mertzan si audi tunate din Romania, deoarece tara lui de bastina este de fapt India.

New York is Full of Lonely People. Art Ensemble of Chicago de pe albumul Urban Bushmen

O analiza a muzicii celor de la Art Ensemble of Chicago (partea a-II-a)

Prima si probabil cea mai cunoscuta analiza a jazz-ului improvizat a fost cea intitulata ‘Sonny Rollins and the Challenge of Thematic Improvisation’ a lui Gunther Schuller. Potrivit lui Schuller, idealurile ‘unitatii structurale si tematice’ au definit nu numai cele mai bune compozitii ale artei occidentale, dar si cele mai reusite improvizatii de jazz. Alti teoreticieni muzicologi care au studiat jazz-ul au analizat cazurile motivationale ale dezvoltarilor improvizatorice din inregstrari, sau au aplicat analiza liniar-stilistica pentru a studia structurile din bebop.

O analiza a muzicii celor de la Art Ensemble of Chicago (partea I)

De curind, etnomuzicologii si teoreticienii muzicologi au propus un nou model analitic pentru jazz-ul de impovizatie, centrat pe un grup de interactiune. In cele ce urmeaza voi incerca sa deslusesc ceea ce Paul Steinbeck a incercat sa demonstreze, si anume ca evolutiile muzicale ale AEC au fost organizate pe baza ‘cadrelor interactive’, scheme musicale componistic-improvizationale continand aspecte interpersonale, structurale si extra-muzicale. Din cele doua anlize interactive cadru propuse de Steinbeck voi incerca sa gasesc unul din cele doua concerte AEC din 1972 si 1981.

‘Impovizatia este ceva ce a crescut in noi, nu numai in muzica noastra. Intotdeauna ne-am axat pe improvizatie. Multi oameni ar dori sa aiba de a face cu improvizatia in diverse moduri, insa din ceea ce eu am observat, exista ceva acolo ce nu dispare niciodata. Este o chestie cu care trebuie sa te confrunti’ - Roscoe Mitchell

Train Kept a Rollin'

Maine va fi o alta zi. Ma voi trezi comme toujours si ma voi duce in acel loc denumit J.O.B. Dupa J.O.B., voi fenta drumul de intoarcere si pe toate mutrele necunoscutilor pe care le intilnesc zilnic, cu precizie de ceas. Voi apuca prin gara trecind prin gardul de sirma rupt de linga calea ferata, unde miroase a pacura, locomotive si concediu.Voi saluta in gind pe 'Station Manager'' care are doua momente de glorie zilnic, atunci cind vede trenul de Bucuresti plecind si revenind. Sunt momentele cind gara se anima cu miscare de fanioane si tignale de avertizare. Trenurile sunt pentru ceferistii bistriteni, la fel cum sunt razboaiele pentru ofiteri pe timp de pace.

Van Der Graaf Generator - House With No Door

O agitatie de lucruri mici, care, urmand legile firii, in astfel de conditii tind sa-si piarda forma. Stiu ca lentoarea e un remediu sigur in retusul periodic al contururilor. Am gasit-o in cateva articole istorice de data recenta si in cateva dupa-amiezi lesinate mai de prin tinerete, in plin soare si program de lucru nefentabil. Era de fapt un inlocuitor de lentoare. Adevarata si eficienta lentoare mi s-a aratat in alte dupa-amiezi, tot inabusitoare, cand casa era rece si ora patru dupa-amiaza masura o gramada incalculabila de timp. In functie de varsta se lasa masurat, cu aproximatie, in capitole din Dumas, Jules Verne si Proust. Mi-ar placea sa aproximez din nou. Si sa avem o camera de vara, rece, in alta parte.

Niste slabiciuni de grup si de regula

Si mai e ceva. Un sentimentalism menit sa rezolve tot, un rest pilit de conversatie dupa care te faci frate cu toata lumea, numai sa se termine. Nu se termina niciodata, iar naivitatea cuplata cu oboseala nu ajuta nici macar sa dai peste un program bun la tv, after hours. Sa ne asumam descoperirile, sa le schimbam ca pe timbre, la bar, cit timp se elibereaza o masa- chiar nu conteaza pentru cite persoane. Poate ne prindem la un moment dat ca ne documentam greselile ca ipohondrii simptomele clinice, doar asa, dintr-un fel de perversitate comfortabila, asta e cuvintul. Asta inteleg eu prin fondul comun de lasitate.

Procesiunea initierii si casatoria artistului cu jazz-ul

Preotul unificarii artistice divine: MILES DAVIS

Clark Terry a parasit aceasta lume in urma cu trei zile

Veneratul maestru al trompetei si flugelhorn-ului Clark Terry impreuna cu The Jim Cullum Jazz Band a fost difuzat imens la radio in perioada in care cinta piese originale precum si piese associate cu Count Bassie Orchestra, unde Clark a fost membru asociat in perioada 1948 – 1951. Terry a urmat o cariera stralucita si prolifica in jazz, ulterior anilor in care s-a format ca mzician la Count Bassie. Clark se refera cu drag la anii lui de stagiu la Duke Ellington Orchestra pe care o denumeste ‘Universitatea Ellingtonia’! In cariera sa, Clark Terry a mai colaborat cu Quincy Jones aparind in orchestra The Tonight Show si a condus formatiile lui de jazz (mai mici sau mai mari).   

Probleme de logica

Inteleg ca o ghinda este in mod potential un stejar, dupa cum la fel de bine pricep ca aceeasi ghinda nu se poate transforma in cal. Stiu ca tigrii tind sa ramina tigrii precum si Borges sa ramina in Borges. Mai mult decit atit, admit chiar si faptul ca sunt un control freak, dar de aici pina la a se afirma despre mine ca in mod potential sunt un over-protective single father capabil sa-si tina copilul legat in hamuri linga cele cinci telefoane mobile...e un drum a carui logica prefer s-o ignor.

Orasul in care am trait

E un aer de dinainte de a se face de tot seara. Cotesti prin el, incercind sa nu acrosezi doamne demne de statutul lor, domni nefumatori, domnisoare...Pe linga tine trec masini si din unele se aude o muzica misto. Atit de misto incat iti vine sa te opresti cu ele la stop. Si te opresti. Mai departe sunt lumini in magazine, trec fete grabite, cu parul lung care miroase frumos. Ora 6 e zgomotoasa si linistita exact in acelasi timp. Atit de linistita ca-ti auzi pasii si te gindesti la Johny Walker. Te gindesti ca sunt momente cind Bucurestiul seamana cu un oras de la marginea desertului, un oras care se vede pina departe si care nu se mai termina. Un fel de Cairo. Te gindesti ca daca ai apasa pe clanta unei anumite farmacii-una veche, raritate, cu usa de lemn greu, te-ai trezi intr-un anticariat din Cambridge. Ca s-ar auzi un clopotel si tipa aia misto ar scoate nasul cu tot cu ochelari din ce citea ea si te-ar intreba daca nu vrei un ceai. Dupa care ti-ar spune stay as long as u want. And there u stay, "smoking your cigarette, and talking, over coffee'. In tot timpul asta prin geam se vad trecind pakistaneze cu copii in brate si japoneze pe biciclete. Si te gindesti la poezia aia pe care n-o mai tii minte, cu fete care taie aerul cu biciclete de argint. Te gindesti ca ai vrea si tu una, cu care sa frinezi in buza marii, dac-ai stii ce sa faci cu ea. Mai incolo, cand se termina orasul.

Cel mai bine vindut album de jazz din istorie

In timp ce Sextant (Columbia, 1973) l-a gasit pe keyboard-istul Herbie Hancock in pline peisaje sonore electronice nascatoare de stil nou jazz-fusion, Head Hunters (Columbia, 1973) a reusit sa-l propulseze dincolo de cluburile smoky jazz in spatii mai ample specifice arenelor de evolutie ale starurilor rock.  Printre  cei  care l-au insotit in aceasta calatorie pe Hancock s-au aflat: basistul Paul Jackson, bateristul Harvey Manson si percutionistul Bill Summers. Albumul – al doilea oferit de Herbie casei de discuri Columbia – a devenit cel mai bine vindut album de jazz din toate timpurile cu peste un million de exemplare vindute in anul de aparitie.

Herbie Hancock. Speak Like a Child

Un copil este un inger ale carui aripi descresc pe masura ce-i cresc picioarele.

HELP!

Am citit o lista cu 100 de lucruri pe care sa le faci inainte sa mori. Sunt surprins ca sa strigi 'AJUTOR!" nu era pe lista.

Acceleratorul de particule Large Hadron Collider si 'Soup'

Ex membrii King Crimson – Tony Levin si Pat Mastelotto – impreuna cu Michael Bernier de la Chapman Stick se afla pentru prima data impreuna pe albumul Soup in care Levin chiar canta la un bass de tip stick. Lui Levin i-a revenit si rolul de a inerpreta singur in debutul albumului, riff-ul Elephant Talk  de pe Discipine semnat KC. De aici incolo, formatia evoluaza timp de 56 de minute cu un rock-progresiv consistent, strecurind printre structurile complexe si elemente din baletul ‘Firebird’  al lui Stravinski. Denumirea ‘Soup’  a discului este inspirata de acceleratorul de particule Large Hadron Collider si de energia de mare intensitate izvorand din tehnicile de tratare a instrumentelor cu coarde de genul – ‘Hands’ si ‘Relentless’.    

Cantati exclusiv ca voi insiva

“Va spun, cintati exclusiv in felul vostru. Nu cintati niciodata ce doreste publicul - cintati doar ceea ce vreti si lasati publicul sa ia de acolo ceea ce va intelege si va dori - chiar daca asta ii va lua cincisprezece sau chiar douazeci de ani.” - Thelonious Monk.

RED

Ce e de natura logica in muzica? Nimic! Ce e logic in perceptia culorii rosii? Nimic!

Clockwork Angels

GEDDY LEE bass guitar, keyboards, bass pedals, vocals
ALEX LIFESON guitars, keyboards
NEIL PEART drums, cymbals, tambourine 

Dedicat celor ce-si fac datoria aparind vietile si sufletele semenilor: Medici in halate albe, pompieri in uniforme purpurii, profesori la catedra, poeti...oameni ca noi dar care poarta aripi de inger la datorie.

Terje Rypdal

Rypdal poate smulge exclamatii ‚wow’ de uimire ca orice alt virtuoz, insa el poate face mult mai mult decit atit: poate spune o poveste, poate inspira la meditatie si se insinueaza in profunzimea memoriei. El poate provoca emotie. Virtuozitatea chitaristilor rock este mai degraba comuna in zilele noastre insa forta evocatoare a acestui artist este la fel de rara cum a fost intotdeauna. Impreuna cu trompetistul Palle Mikkelborg, pianistul Ståle Storløkken si bateristul Paolo Vinaccia, Terje Rypdal te poarta intr-o calatorie cu peisaje alternativ dense si austere, splendide si intense, familiare sau aventuroase... si pentru ca este miezul noptii...sssst!

Nostalgia

Nostalgia este negare - o negare a prezentului dureros ... denumirea acestei negari provine dintr-o gandire de genul ‘epoca de aur’. Nostalgia este o notiune eronata conform careia unele perioade sunt mai bune ca altele pentru a trai in ele. Este o imperfectiune in gandirea romantica a acelor oameni care gasesc dificila confruntarea cu prezentul. Charles Mingus nu are nicio legatura cu nostalgia.

La est de Eden

Se spune ce esenta cerstinismului se afla in Gradina Eden. Fructul oprit se afla intr-un Pom al Cunoasterii. In alta ordine de idei, toate suferintele prin care treci se datoreaza faptului ca ai vrut sa stii tu care-i treaba. Te-ai fi putut afla si acum in Gradina Eden daca ti-ar fi tacut fleanca si nu ai fi pus intrebari.

Ma simt ca si cum ceva se scurge din fiinta mea

Ma simt STRANIU, albstru. Au trecut ore la rind si nu este soare. O fi disparut soarele si a ramas doar luna cu intreaga recuzita fantomatica ce o inconjoara? Guri de lupi, vircolaci, sburatori, lilieci si alte creaturi atrase in mod sanguin de suflet? Nu stiu, insa ceva parca se scurge din fiinta mea.

Ghost Sonata este o simfonie aparte compusa – printre altele – pentru vioara, instrumente de suflat din lemn, ansamblu de corzi classic, cascade de efecte electronice, pian, bucle de banda si franturi de voci alimentate prin vocoder. I-ai putea defini ca gen alternativ si jazzy.  Oricum ar fi, reusesc sa ne uimeasca prin ingenuitate. Sonata  este compusa din bucati de dialog ce par desprinse de pe coloana sonora a unui film. 

RUSH. Entre Nous

M-am tot gandit sa fac si eu un grup exclusivist de FB dar m-am lovit din prima de ce denumire sa-i dau. Pina la urma ma oprisem la ‘noi ciudatii’, insa eu nu am prieteni ciudati. Apoi ma gindisem la ‘admiratorii mei’ insa, desigur, nu am nici asa ceva. Poate ...’iubitorii muzicii de nisha’? - in niciun caz, deoarece in primul rind nu am prieteni suficient de underground - si in al doilea nu avem suficienti bani pentru ierburi ca sa compensam lipsa auzului. Finalmente am inceput sa ma intreb: ‘Am eu oare ceva atit de iesit din comun pt. FB incit sa-mi creez un grup exclusivist? Nici vorba. In consecinta mi-am facut un blog:

Apostrophe(')

Despre albumul Apostrophe (‘) al lui FRANK ZAPPA Trecand repede peste povestea prezentata pe album – o ‘odisee’ printre eschimosi, huskies si spirite – muzica de pe Apostrophe (’) poate fi definita de melanjul pop-jazz marca Zappa. De altfel este unanima opinia cum ca pentru Zappa nu era o problema sa fabrice hituri de top. Uncle Remus (8) este un exemplu cum nu se poate mai nimerit. O melodie pentru marile mase, ‘sugrumata’ insa de ironia acida si cifrata a textelor si chiar a chitarii. Cheia in care trebuie ascultat acest album este data de acest duel (in ironii) dintre Frank si propria chitara. Stink-Foot (9) – ultima piesa de pe album – prezinta un dialog (voce-chitara) mai mult decat savuros incadrat intr-o textura (serioasa) ce tine de sferele elitiste ale jazz-rock-ului. Zappa a fost de multe ori acuzat ca se ascunde in spatele floricelelor si parodiilor ieftine. Desigur ca putem asculta muzica de pe acest disc ca fiind pentru dinning and dancing pleasures. La fel de bine ne putem amuza la auzul unor versuri ca: Watch out where the huskies go an’ don’t you eat the yellow snow – Don’t eat the yellow snow (1) sau de perplexitatea artistului la spusele: I cant see oh woe is me!!! din cauza acelorasi cristale de zapada galbena –Nannok rubs it (2). Dar dincolo de aceste trucuri (de mare efect) se poate descoperi o coerenta la nivel muzical si instrumental rar intalnita la alti artisti. Se observa preocuparea artistica pentru ideea de orchestra rock sau opera rock vazuta dintr-un punct de vedere mai mult decat nonconformist. (Aceste cautari sunt mult mai vizibile pe albumele ulterioare). Iar pentru cei nemultumiti, Frank a produs ulterior un triplu album intitulat simplu: Shut Up ‘N’ Play Yer Guitar. Apostrophe (‘) sufera, insa, de o productie slaba si de o saracie de idei la nivel muzical (e vorba de Zappa aici). Asteptarile devin din ce in ce mai mari pe masura ce avansam in auditia discului. Exista o progresie subtila de maxima savoare pentru iubitorii lui Zappa (nu e vorba de fani). Finalul ne lasa undeva la “mijlocul drumului”. Agatati. Ca apostroful din titlu…

Stralucirea din ochi

De la prima si pina la ultima, nicio culme nu este de ajuns a fi depasita. Exista intotdeauna ceva care-ti aprinde o noua stralucire in ochi.

Tricouri ude

Posibil ca FB sa fie stadiul premergator al informatiei concentrate in supozitoare, deoarece exploziile solare vor duce la extinctia electricitatii (va trebui doar inventat urgent un device revolutionar de stocare. Cititul este si va fi imposibil in vecii vecilor. Astfel, in viitor vor putea exista probabil opere complete Dostoievski intr-o singura folie cu 14 supozitoare avind urmatoarele instructiuni: Se administrează un supozitor de culoare rosie 'Crima si pedeapsa' de doua ori pe zi - dimineata si seara - pentru asimilare de cultura fara dureri. Daca vei avea efecte adverse in asimilarea intregii opere a scriitorului, atunci iti vei putea completa lipsurile culturale cu un alt autor care a scris mai putin si care poate fi asimilat tot rapid si fara dureri, cu mai putine supozitoare. Aceasta noua tehnologie ii va permite capului sa ramina in continuare o placuta prelungire a aparatului digestiv, fara ca rau intentionatii sa te acuze de lipsa de cultura pe care deja o ai furisata pe usa din spate, DIRECT in pantece.

Mothers of Invention. Uncle Meat

Muzica de pe acest album a fost inregistrata pe durata a aproape 5 luni, din octombrie 1967 pana în februarie 1968. Intreg materialul sonor care suna ca o orchestra completa, a fost cu grija asamblat printr-o procedura cunoscuta sub numele de over-dubbing. Ciudata parte de la mijlocul lucrarii Dog Breath (imediat dupa versul ‘Ready to attack’), contine in structura sa un numar de 40 de piste. Chestiile care suna ca niste trompete sunt de fapt clarinete trecute printr-un device electronic realizat chiar de Maestru si care poarta denumirea de Oboe D’Amore, accelerat cu o septima minora de catre o orga marca Kalamazoo. Singurul echipament tehnic utilizat pentru modificarea primelor trei sunete de baza a fost compus dintr-o pereche de filter Pultec, doua egalizatoare Lang si trei compresoare Melchor construite in studiourile Apostolic din New York. Materialul a fost inregistrat pe un prototip Scully cu 12 piste la 30 de IPS. Intregul proiect s-a bucurat de engineering-ul lui Richard Kunc cunoscut si ca Dynamite Dick.  

Lumpy Gravy (1967)

Lumpy Gravy este cel mai ciudat album al lui Frank Zappa, si nu muzica este cea care-i da valoare, ci asa cum se spune pe coperta, nu este altceva decit  ‘o lucrare in mod curios inconsistenta care a debutat ca balet insa nu i-a iesit’. Inregistrarea s-a facut in anul 1967 cind Zappa dirija orchestra ‘Abnuceals Emuukha Electric Symphony Orchestra and Chorus" compusa in parte din membri ‘Mothers’ si in rest de unii muzicieni de studio de top din Hollywood. Pe verso-ul albumului Zappa ne intreaba daca ‘Este asta etapa 2 a lui ‘We're Only In It For The Money’? Lumpy Gravy fiind insa o continuare a ‘Money’ in ciuda faptului ca distribuie ceva material thematic pe care ‘Mamele’ l-au abordat ulterior. Lumpy Gravy duce pina la extrem abordarea muzicala proteica fragmentata, preferata de Zappa insa, ca intreg, lucrarea muzicala este inerta. Compozitia este in mod deliberat garnisita cu dialoguri despre orice -  de la a trai in tobe si pina la existenta porcilor cu aripi – insa majoritatea acestor sectiuni vorbite par mai degraba fortate in mod artificial. In contrast, pe Lumpy Gravy exista pasaje atit de cromatice incit acestea sfirsesc in atonalitate, fiind realizate cel mai adesea cu instrumente de suflat.  

Playlist-ul lui MAX (special guest star Tippy on Dave Brubeck score).

My sweet bengals keen on jazz...

John McLaughlin. Inner Mountain Flame

Toata adolescenta am umblat dupa acest album – foarte rar de gasit in perioada comunista din Romania. Inner Mountain Flame (1971) este albumul de debut al formatiei Mahavishnu Orchestra si este o comoara din toate timpurile a genului ‘fusion’. Este un album complex si implicat din punct de vedere ritmic, insa dinamic si arzator deopotriva. Rock ‘impregnat’ cu Jazz, accesibil aproape oricaruia ce apreciaza un rock sofisticat. Sofisticat insa, nu inseamna neaparat moale din moment ce muzica de pe album este plina de energie si intensitate. Tentele spirituale ale muzicii - compuse in intregime pe acest album de John McLaughlin - pot fi observate sau nu (accidental sau din ignoranta), muzica fiind insa suficient de puternica pentru a fi ascultata, fara alte motive suplimentare.

Pictures at an exibition

Nu-mi plac picturile care seamana cu niste poze si care 'te fac sa te simti acolo'. Imi plac picturile care iti muta privirea dincolo de evidenta, si disloca in suflet ceva de nedescris cu vorbe.

Bitches Brew

REINTOARCERE IN TIMP: Un copil parasit se joaca pe un teren viran. Soarele dogoritor al amiezei incinge nemilos cladirile vechi si coscovite ce imprejmuiesc golul dintre ele. Copilul are un singur prieten: Ecoul propriului glas. De aceea striga cit poate de tare catre zidurile arse, ce-i intorc nepasatoare propriu-i glas. Copilul isi doreste sa fie intrebat de ecou ce mai face: ‘CE MAI FACI?’ raspunde glasul reflectat de ziduri. In fiecare zi el asteapta ca ceilalti copii sa plece de acolo dintre cladiri, pentru ca apoi sa strige din totirarunchii: ‘HEI MILES! TE IUBESC!’ ...’hei Miles te iubesc!’ ii intoarce vocea glasul prieten reflectat dinspre pereti. In vremea aceea terenurile virane apareau din ce in ce mai des dar si dispareau la fel de repede, cladiri noi luand locul celor degradate de vreme si demolate. Orasul se afla intr-o schimbare permanenta, la fel si oamenii si jazz-ul. Au trecut ani si Miles este acum adult si cinta jazz la cel mai inalt nivel. Miles Davis este negru, arogant si uneori feroce. Este un negru intr-o lume a albilor. El cauta un sunet care sa atinga o tinta, undeva pe terenul viran al sufletului sau. Stilurile artistice se schimba precum cartierele. Fie bebop, cool, funk sau afro, trompeta lui Miles mitraliaza ziduri invizibile in cautarea unui ecou prieten. Sunetele sunt albastre, taioase sau speriate, blinde sau insuportabile. Insuportabil de Cool. El ramane insa mereu acelasi Miles, aflat intr-o solitudine deplina, explorind iar si iar noi posibilitati de a crea o lume magica numai a lui si in care tu sa-i fii invitat de onoare. Miles Davis a cautat neincetat un sunet anume, construind in acest fel un univers. Un univers sonor pe care ni l-a lasat noua celor ce-l veneram si celor care mai apoi au facut jazz cu totul altfel.

In A Silent Way

Ssst, nu-ti fie teama. Nu ai motive, atata vreme cat nu faci zgomot. Timp de cateva zeci de minute cit dureaza intreg albumul vei avea senzatia ca te plimbi pe o bomba amorsata. Ai ramas singur, tu si cu bomba. Daca vei fi foarte linistit si mai ales tacut, vei auzi ca in bomba pulseaza o inima, iar la suprafata calci pe un praf de diamant. Daca te pastrezi calm si pasesti delicat, vei ajunge intr-o poiana cu plante din catifea in toate culorile, poleite cu praf de perle. 

Te las acum, ai grija la intoarcere daca mai ai intoarcere!

Viraal obsesiv

Spiritul radio-ului

Radioul cu lampi. Era masiv - probabil din lemn - si avea ochi magic verde - in care priveai aproape, sau total mesmerizat flacaruia elecronica, mai ingusta sau mai lata asa cum o dadeau undele - mai bune sau mai rele. Daca te uitai inlauntrul aparatului, acolo in spate, descopereai o lume intreaga de tuburi ca niste cartiere intens luminate de lumini galbui. Descopereai un oras magic al undelor, in care pe alocuri rezistente verzi sau negre usor incinse zaboveau ca niste limuzine parcate printre condensatoarele aliniate frumos ca niste case. Intorcindu-te la ochiul magic, in dreapta, se intindea lumea pe o scala de frecvente colorata. Marile capitale si cele mai importante orase erau luminate de beculete de 3 volti. Te uitai in nestire la panorama luminata in timp ce de la Europa Libera razbatea Dave Brubeck, si ochiul magic se ingusta sau latea odata cu unda purtatoare de vibratii nu mai putin magice.

13 februarie 1970

In urma cu 45 de ani niste englezi faceau asta - una din foarte putinele valori subculturale ale genului rock. Si acum tremur din toti rarunchii cind incepe piesa a doua de pe album. Este certificatul de nastere al metalului greu. Ei sunt - daca vrei sau daca nu vrei - parintii trupei Metallica. Acest album este o capodopera si cuvintele sunt de prisos.

So What?

Era o fetita de patru ani, nu cred ca avea mai mult. Era slabuta si bruneta, imbracata in roz, cu o caciula indesata pe cap. O tira bunica-sa prin autobuz. "Nu ma aduce aici la oameni. Nu-mi place unde sint oameni. Imi iei multi cartofi prajiti?", a intrebat-o mai incolo pe femeia care o tinea de mina. "Nu, iti iau o portie mica". "Dar nu-mi plac portiile mici".Fetita tinea mina la ochi. Intreba daca mai e mult. Femeia o impingea pe scaun. "Nu poti sa maninci tu o portie mare." Si dupa aia a venit raspunsul pentru care cei mai multi dintre oameni au nevoie de o viata pina sa-l dea si inca una pina sa-l priceapa: "Si ce daca? "

Buddha Blues

Se pare ca aceasta este singura inregistrare in care Coleman a folosit un instrument denumit’ suona’ – un fel de oboi din lemn – avind un sunet puternic si distinct. Suona este un instrument popular important din nordul Chinei si este utilizat ocazional la nunti si inmormintari. Suona este utilizat de ansamblurile de suflatori si percutionisti cunoscute si sub denumirile de chuida sau guchui. In Taiwan -, instrumentul respectiv este esential in muzica ritmata ce insoteste manifestarile taoiste, atit cu ritmuri de bun augur cit si cu ritmuri de rau augur.

Cool...

Interiorizat, retinut cu sonoritati putin vibrate, aproape detimbrate, cu o fraza relaxata, refuzand orice efuziune afectiva sau temperamentala. In cuvinte simple si putine, numai eu cu tine patinind pe un lac inghetat, puternic luminat de o luna plina.

Indiscipline

Probabil cu vremea te obisnuiesti atat de mult cu tine, inchis in cercul tau nevazut, incat nici nu mai vrei sa iesi. E ca un teritoriu pe care talpile, bratele si inima ta l-au trasat in jurul tau. E ca o patrie. Esti singurul ei cetatean. Locuitorul oraselor tale interioare. Esti poporul tau de umbre, sentimente, manifestatii de strada, fabrici si cai ferate, gari sau porturi, pasiuni si iluzii. Patria personala nu-i insa un loc la care ajungi simplu, batand lejer din aripi. Devii propriul tau cetatean abia cand ti-ai dat seama ca tara ta e de fapt a unui partid politic, ca oricat ti-ai iubi pantofii preferati tot la ghena se duc, ca toate drumurile, exceptandu-l pe ultimul, duc in acelasi loc, ca esti al naibii de obosit si vrei sa-ti “tragi picioarele prin mutrele lor”. Vrei sa fii lasat in pace, in patria ta anonima si obscura, dar mereu calda si deschisa.

Artele vizuale (inspirat de MAX)

Toti cei ce traiesc sculptati in marmura sau pictati pe panze, nu cunosc de la viata decat - intr-adevar - o singura clipa de intensitate maxima de pasiune sau calm interior, scaldate intr-o secunda de imortalizare. Ei sunt cei carora poetii le fac viata sa freamete de o multitudine de emotii de bucurie sau de teama, de curaj sau disperare. Anotimpurile vin si trec intr-un carnaval vesel sau trist si anii le trec pe langa tample cu pas grabit sau miscare greoaie de plumb. Au tinerete si maturitate, si imbatranesc. Nu stiu ce este mortea pentru ca nu stiu nimic despre viata. Aceasta sunt secrete cunoscute doar de cei afectati de secventa timpului si traiesc nu doar clipa prezenta cat si viitorul si se pot ridica deasupra unui trecut glorios sau prabusi in rusine. Miscarea, aceasta eterna problema a artelor vizuale poate fi cu adevarat realizata doar prin literatura. Literatura este singura care poate descrie schimbarile suferite de trup si sufletul in zbuciumul sau necontenit.

Timing

Niciodata nu mi-au placut cliseele despre timpul care fuge, deoarece sunt de parere ca ar trebui sa tii pasul cu ritmul - traieste-ti viata exact cu aceeasi viteza cu cea a trecerii timpului. Cei care care se tot intreaba "Cum de a trecut timpul", evident ca nu au acordat suficienta atentie! Fiecare zi, saptamana, luna, an sunt ca o nava cu capacitate de imbarcare fixa pe care sa o umpli cu incidente si povesti memorabile. Fiecare zi poate fi observata intr-un fel ce merita a fi impartasit - o plimbare prin Amsterdam sau o deplasare pina la alimentara unde sa schimbi citeva cuvinte cu cersetorii. Experimentata si exprimata asa cum trebuie, fiecare dintre vieti poate fi o poveste interesanta pentru alte vieti.

Povestea pescarului

Ultima calatorie a vasului fantoma - deriva si salvarea transatlanticului celui mai mare de pe lumea asta; calauzirea marelui palat pustiu spre uscat de catre fiul de pescar pe care nimeni nu l-a crezut că vasul fantoma devine un inspaimantator corp de otel in timpul mareei; nouazeci de mii cinci sute de cupe de sampanie se vor sparge in timp ce apele stravechi si statute ale marilor mortii se vor scurge din cele două flancuri peste satul adormit peste care fiul de pescar il va abate.

RUSH

Coperta de album Rush: Fundalul provine de la o fotografie a lui Flip Schulke la digul Galveston in Texas, in timpul uraganului Carla din 11 septembrie 1961. Femeia din prim plan este modelul Paula Turnbull. Tipul care da din maini, tot pe fundal, este Syme - cel care face si pian si creatie artistica grafica pe acest rar si splendid album al formatiei Rush.

Si o piesa de pe disc...

Free Falling

Cu ceva timp in urma imi descria interesantul meu prieten Gabi, cum este atunci cind te arunci in gol la bungee jumping: Te leaga de picioare si atunci te temi, te arunci in hau si vezi cu repeziciune cum te apropii de pamint. Urmeaza apoi, extazul. Sau, este putin extaz si moarte, in fiecare milionime de secunda in care ‘cazi’ in gol? Poate fi o usoara imprietenire cu Moartea, invinsa in final de bucuria de a trai? Poate fi o rezolvare non-filosofica (filosofia e chinuitoare), a problematicii Mortii, si astfel si o oarecare rezolvare sa supravietuiesti fara a te gindi permanent si subliminal la sinucidere?

Pepper Adams Donald Byrd Quintet. Day Dreams

Paradoxurile lui Oscar Wilde

Nu exista nimic mai patetic decat un paradox cu adevarat fin. Jocul de cuvinte este un clovn printre glume, paradoxul bine plasat este un actor de comedie rafinat, iar comedia de cel mai inalt nivel frizeaza tragedia - la fel cum tragedia impinsa pina la limite este adesea temperata de un umor subtil.

Un pisoi este esential pentru gandirea sanatoasa

Un pisoi este esential pentru gandirea sanatoasa; atrage intotdeauna atentia asupra faptului ca sunt lucruri despre care mai bine s-ar tacea (in mod wittgensteinian). Am cunoscut nationalisti cu biblioteci xenofobe, feministe cu biblioteci militante, evrei cu biblioteci sioniste, mistici cu biblioteci confuze. Eu as vrea sa-mi fac o biblioteca cu pisici. Nu cu Pluto a lui Poe, sau alte magarii de ev mediu. Carti cu pisici misto, destepte, ironic torcatoare si etern intelegatoare cu limitele intelectului uman. AS incepe cu Max - unul din marii ganditori pisicesti ai ultimilor citeva sute de ani si tiran desavirsit. Barbatul oglindit in fiecare specie.

In acest video, Max si Tippi cind erau pisoi (deja Max intra la categoria 'biografie' si eu sunt biograful sau personal).

- Muzica semnata Haydn -

Un unghi de vedere

Un unghi de vedere din care ar putea fi privita cariera lui Miles Davis este acela ca, pe masura ce a progresat, artistul s-a indepartat din ce in ce mai mult de auditoriu. Sunt de parere ca aceasta demonstreaza izolarea lui fata de dispretul general al celor care-i ascultau muzica, si ca Miles incerca a se retrage din ecuatie pentru a dispune in acest fel de propria lui muzica - privita exclusiv ca sunet pur. Se pare insa ca s-a produs efectul opus si cu cit el s-a indepartat mai mult, cu atit mai mult iubitorii muzicii lui s-au straduit sa intinda punti pentru a se apropia de idolul lor. Este usor sa stergi cu buretele ceea ce Miles Davis a realizat in anii 1980, pentru ca nu a ales sa cinte mai multa muzica complexa si armonioasa si deci mult mai provocatoare pentru un artist de asemenea calibru, insa realizarile artistice ale lui Miles trebuie privite din perspectiva propriilor lui preferinte si nu din cea a muzicii in sine. Parerea generala este ca Davis a cautat sa devina un star rock proeminent incercind sa momeasca adolescenti si tineri cu gusturi muzicale nesofisticate. Oricum toate acestea palesc in fata realizarilor lui de pina in acel moment. Chiar daca fanii rock au fost initial atrasi de capcanele specifice si anume: chitare amplificate, sintetizatoare, percutii exotice, volumul puternic amplificat, Miles a continuat sa exploreze neincetat ceea cea l-a interesat si atras intotdeauna. Temele lui nu s-au schimbat niciodata prea mult. A fost permanent preocupat de sunet si nu a revenit la vreun stil abandonat. Pur si simplu a explorat mereu si mereu aceleasi idei, sentimente si ginduri.

Copiii bigotismul si credinta

Creste-ti copiii cat mai departe de biserici si daca locuiesti in vecinatatea vreuneia, atunci fa un schimb de locuinta cat mai curand posibil. Invata-i numai sa se roage la ingerasul lor din in coltul camerei tapetate cu norisori albastri, acolo unde o iconita mica atarna decent langa un portret al lui Mikey Mouse.

Artistii in acceptiunea lui Oscar Wilde

'Singurii artisti pe care i-am cunoscut, si care sunt incintatori ca persoane, sunt artisti slabi. Artistii buni exista pur si simplu prin ceea ce fac si de aceea sunt absolut neinteresanti prin ceea ce sunt. Un mare poet, un adevarat mare poet, este poate cea mai nepoetica dintre creaturi. Poetii inferiori insa, sunt absolut fascinanti. Cu cit sunt mai proaste versurile lor, cu atit arata ei mai pitoresc. Simplul fapt de a fi publcat o carte de poeme de mina a doua ii face irezistibili. Ei traiesc o poezie pe care nu sunt in stare sa o scrie. Ceailalti (cei buni), scriu o poezie pe care nu indraznesc sa o traiasca'. --Lord Henry Wotton from The Picture of Dorian Gray by Oscar Wilde

Drive Safe. Viata e lunga

Diavolul se furiseaza in trupuri de oameni, fara ca macar ei sa stie. Totul se petrece normal, pina intr-o zi in care te deplasezi fara griji cu masina spre casa. In masina nu esti singur ci impreuna cu sotia si copiii. Ai viata inainte, copiii cinta in spate, sotia se gandeste ce sa va pregateasca maine la masa. Din sens opus se deplaseaza o masina condusa de un tinar posedat de dracul. Si el a fost indragostit de o fata si avea viata inainte, cu toate ca-l parasise. Toti am fost insa indragostiti si pe toti ne-a parasit la un moment dat cineva in tinerete. Pentru el insa, ziua de maine nu va mai avea loc. De ceva vreme el se afla sub o alta 'lucrare'. Nimic nu-i mai merge bine insa mult mai rau este ca Cel ce a pus stapanire pe el ii extirpa tot ceea ce avea mai bun in suflet. In masina ta, copiii cinta si sotia tocmai a adormit dupa ce ai pornit sistemul de incalzire. Din fata, cu mare viteza, apare nefericirea posedata. La o comanda scurta, atras fiind de farurile masinii tale plne de veselie, face brusc stinga cu o viteza enorma. Dracul i-a dictat sa nu plece singur. Acum imagineaza-ti un ecran negru pe care defileaza scrise cu alb numele protagonistilor filmului vietii tale. Mai gindeste-te ca in rolul personajului malefic ai fi putut fi chiar tu.

Sun RA - filosoful salvator prin jazz ('you got to face the music..').

Sun RA a fost un mare muzician de jazz, poet si filosof. A pretins ca planeta pe care s-a nascut ar fi fost Saturn, si eu si multii altii credem ca este adevarat. Daca vei avea ocazia sa vizionezi filmul ‘Space Is the Place ‘, vei realiza probabil ca acesta ilumineaza opera lui Ra. Pentru el, spatiul extraterestru nu a fost doar o sursa de inspiratie pt titlurile pieselor muzicale ci a fost un taram al libertatii de expresie fara limite, al gandirii pure si gingasiei intelectuale. Un taram liber de rasism si prejudecati de orice fel.

Visul meu cu Klaus Schulze (Trancefer)

Fara semne de punctuatie, clipa de clipa: Somnul. Te desprinzi greu ai fost esti departe adanc infundat difuz nu are miros nu are culoare metamorfoza destramare disproportii patrunderi respingeri ce este tare este si moale si vascos transparent opac marginile in fumegare mijlocul pretutindeni mortii sunt vii timpul o licarire dintele iese usor parul curge unghiile se desprind fara durere muchiile palpaie adanc incet unduitor luneca trece cainele este dusman calul mire casa naruita o prevestire apa grija zborul placere fuga neputinta timpul este golul cadere fara aer gandul ascuns falduri forme luminoase crestere violenta expansiune rostogolire furia pofta... Inca esti acolo. Ceva se intoarce la tine. Din adanc dinauntru te ridici. Lumina lumineaza dar mai esti acolo. Veghea se intrupeaza dar esti inca acolo. Linistea e in tine, frica in tine. Un picior se misca, o mana se misca. Sangele creste. Aerul intra în tine. Inca esti acolo, dar esti si aici. Sunete zgomote din afara acum. Mirosul. Acolo impulsuri se pierd, se ascund, capul se rasuceste incet, gura se deschide, muschii se intind, oasele asculta. Dar intai in ochi se intampla ceva. Apoi in maruntaie. Trupul tau devine al tau, are greutate, primeste si da. Esti în lume. Acum se poate spune: pleoapele se misca, deschizi ochii, simti perna calda, cutele asternutului, pielea este neteda, incheieturile umede. Esti nemiscat, dar viu, rasufland adanc. Incepe o noua zi.

Hot Rats

Geniul acestui album rezida in modul in care amesteca sofisticatul jazz cu atitudinea neortodoxa a rock-ului – avem acolo un intreg derapaj cu cele trei nestemate de piese surprinzator de scurte ca durata si elegante (in mod aparte somptuoasa ‘Peaches and Regalia’). Probabil ca marea revelatie nu consta in perezentarea abrupta – directa – si nici in modul complicat in care Zappa schimba tonurile pe durata evolutiei tehnice la chitara – in special pe ‘Willie the Pimp’ unde auzim voci demne de teatru, ale unor Captain Beefheart si Howlin’ Wolf. Personal cred ca este mult mai mult acolo, insa ma opresc aici deocamdata.

Terry Bozzio

Ma intereseaza mai putin ce se intimpla cu mainile si piciorul drept aici. Ma inspaiminta insa fuzz-cinelul caruia piciorul sting ii imprima o miscare ingrozitor de constanta in timp ce in incapere s-a dezlantuit urgia.

Fripp & Eno

Aceasta este o lucrare de o frumusete pura. Piesa care da titlul albumului este o pastorala magnifica compusa pentru pian si chitara. Partea a doua a albumului este compozitia abstracta 'Index of Metals' - 20 de minute de straturi de chitara si loop de syhnth in cadrul unora din cele mai frumoase 'axe-work' pe care Fripp le-a facut vreodata. Tehnica "Frippertronics" soon-to-be-dubbed se afla pe acest album in toata splendoarea sa, lipsa saturatiei de banda si a decaderii din tehnica digitala adaugind textura si timbru. NU, acest album nu este pentru oricine, insa incercati sa-l gustati si in acest fel ar putea deveni unul din albumele voastre preferate (asa cum este si in cazul meu).

Bill Laswell – Invisible Design

A crescut si a lucrat ca muzician si producator cu artisti precum Miles Davis, Iggy Pop, Robert Ayler, Brian Eno, Jah Wobble, John Lydon, Funkadelic, Mick Jagger, Burroughs, Mötorhead, Swans, Fela Kuti, Afrika Bambaataa, Ramones, Steve Vai si nenumarati altii! Nu putem afla nimic despre el dintr-o enumerare. Este un gigant al muzicii. Albumul asta este el, basul (basii) si miriadele de scule din studio, este o lectie pentru sine, abstracta totusi, in ciuda faptului ca este o poveste poetica cu fraze critice si meta. N-am zis post-modern, nici ambiental ori noise. Deci extrem de tehnica, desi neasemuit de frumoasa. As vrea sa-mi zica cineva de ce se mai fac si se mai asculta astfel de capodopere, intr-un moment in care cu totii stim deja totul.

Octandre

"Aceasta este o piesa pe care obisnuim sa o interpretam atunci cind publicul ne cere bis, deoarece stim ca ulterior nu vor mai dori sa o asculte in veci. In urma cu patru ani, undeva in Canada - probabil la Toronto - orchestra simfonica l-a avut invitat pe genialul compozitor Edgar Varese, pe care americanii nu dau doi bani deoarece suna prea ciudat pentru urechile lor. Printre compozitiile maestrului (instrumente clasice acompaniate de inregistrari electronice pe banda), s-a numarat si 'Octandre' - toate foarte prost interpretate de muzicieni, datorita adversitatii manifestate de tinerii componenti ai orchestrei. La final, batrinelul domn Varese s-a ridicat in picioare si a aplaudat. De acesta data si noi dorim - de dragul unei campanii de culturalizare - sa facem lucrarea Octandre 'praf' de dragul vostru, deoarece stim foarte bine ca nu veti sesiza acest lucru'.

Dragul meu motan Max, incursiunile si King Crimson

A devenit un obicei sa ma furisez in casa de la tara. Nu as extinde semnificatia lui ‘obicei’, care este mai degraba un cuvint ce se intinde in perimetrul lui ‘adesea’. Ceea ce cineva face o singura data, deja vrea sa faca si a adoua oara, lucrurile facute de doua ori invitind si la o a treia experienta. 

Acest sens al cercetarii nu se limiteaza numai la om si trebuie sa-ti solicit sa accepti faptul ca orice pisica nascuta in aceasta lume este inzestrata cu aceasta ciudatenie psihologica. La fel ca si in cazul oamenilor, asa fac si pisicile: O data ce facem un lucru mai mult de trei ori la rind, faptul devine obisnuinta, si executarea sa devine o necesitate vitala zilnica. Daca vrei sa ma intrebi de ce vizitez atit de des casa de la tara, lasa-ma mai intai sa adresez o intrebare umanitatii. De ce oamenii inhaleaza fum pe gura si apoi il elibereaza prin nas? De vreme ce nerusinatele de inhalatii - urmate de nerusinatele de exhalatii - pot face atit de putin pentru a usura foamea din burtica si mult mai putin pentru a vindeca ameteala, nu vad de ce o rasa de fumatori dependenti ar incerca sa indrazneasca sa-mi critice incursiunile din casa de la tara. Ei bine, acea casa este tutunul meu. Si este valabil pentru toate incursiunile pe care le fac in general.