Si mai e ceva. Un sentimentalism menit sa rezolve tot, un
rest pilit de conversatie dupa care te faci frate cu toata lumea, numai sa se
termine. Nu se termina niciodata, iar naivitatea cuplata cu oboseala nu ajuta
nici macar sa dai peste un program bun la tv, after hours. Sa ne asumam descoperirile, sa le schimbam ca pe
timbre, la bar, cit timp se elibereaza o masa- chiar nu conteaza pentru cite
persoane. Poate ne prindem la un moment dat ca ne documentam greselile ca
ipohondrii simptomele clinice, doar asa, dintr-un fel de perversitate
comfortabila, asta e cuvintul. Asta inteleg eu prin fondul comun de lasitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu