vineri, 6 februarie 2015

Visul meu cu Klaus Schulze (Trancefer)

Fara semne de punctuatie, clipa de clipa: Somnul. Te desprinzi greu ai fost esti departe adanc infundat difuz nu are miros nu are culoare metamorfoza destramare disproportii patrunderi respingeri ce este tare este si moale si vascos transparent opac marginile in fumegare mijlocul pretutindeni mortii sunt vii timpul o licarire dintele iese usor parul curge unghiile se desprind fara durere muchiile palpaie adanc incet unduitor luneca trece cainele este dusman calul mire casa naruita o prevestire apa grija zborul placere fuga neputinta timpul este golul cadere fara aer gandul ascuns falduri forme luminoase crestere violenta expansiune rostogolire furia pofta... Inca esti acolo. Ceva se intoarce la tine. Din adanc dinauntru te ridici. Lumina lumineaza dar mai esti acolo. Veghea se intrupeaza dar esti inca acolo. Linistea e in tine, frica in tine. Un picior se misca, o mana se misca. Sangele creste. Aerul intra în tine. Inca esti acolo, dar esti si aici. Sunete zgomote din afara acum. Mirosul. Acolo impulsuri se pierd, se ascund, capul se rasuceste incet, gura se deschide, muschii se intind, oasele asculta. Dar intai in ochi se intampla ceva. Apoi in maruntaie. Trupul tau devine al tau, are greutate, primeste si da. Esti în lume. Acum se poate spune: pleoapele se misca, deschizi ochii, simti perna calda, cutele asternutului, pielea este neteda, incheieturile umede. Esti nemiscat, dar viu, rasufland adanc. Incepe o noua zi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu