Hot Rats

Geniul acestui album rezida in modul in care amesteca sofisticatul jazz cu atitudinea neortodoxa a rock-ului – avem acolo un intreg derapaj cu cele trei nestemate de piese surprinzator de scurte ca durata si elegante (in mod aparte somptuoasa ‘Peaches and Regalia’). Probabil ca marea revelatie nu consta in perezentarea abrupta – directa – si nici in modul complicat in care Zappa schimba tonurile pe durata evolutiei tehnice la chitara – in special pe ‘Willie the Pimp’ unde auzim voci demne de teatru, ale unor Captain Beefheart si Howlin’ Wolf. Personal cred ca este mult mai mult acolo, insa ma opresc aici deocamdata.