Dragul meu motan Max, incursiunile si King Crimson

A devenit un obicei sa ma furisez in casa de la tara. Nu as extinde semnificatia lui ‘obicei’, care este mai degraba un cuvint ce se intinde in perimetrul lui ‘adesea’. Ceea ce cineva face o singura data, deja vrea sa faca si a adoua oara, lucrurile facute de doua ori invitind si la o a treia experienta. 

Acest sens al cercetarii nu se limiteaza numai la om si trebuie sa-ti solicit sa accepti faptul ca orice pisica nascuta in aceasta lume este inzestrata cu aceasta ciudatenie psihologica. La fel ca si in cazul oamenilor, asa fac si pisicile: O data ce facem un lucru mai mult de trei ori la rind, faptul devine obisnuinta, si executarea sa devine o necesitate vitala zilnica. Daca vrei sa ma intrebi de ce vizitez atit de des casa de la tara, lasa-ma mai intai sa adresez o intrebare umanitatii. De ce oamenii inhaleaza fum pe gura si apoi il elibereaza prin nas? De vreme ce nerusinatele de inhalatii - urmate de nerusinatele de exhalatii - pot face atit de putin pentru a usura foamea din burtica si mult mai putin pentru a vindeca ameteala, nu vad de ce o rasa de fumatori dependenti ar incerca sa indrazneasca sa-mi critice incursiunile din casa de la tara. Ei bine, acea casa este tutunul meu. Si este valabil pentru toate incursiunile pe care le fac in general.