Lansat oficial in 1980, ca urmare a ruperii de structura excesiva
a grupului intitulat “Henry Cow”. Starea
de spirit variaza de la ludic la suspans, insa in mare, acest sound este deliciul libertatii muzicale – daca vreti, puteti sa o numiti party music (este ajunul
Pastelui, nu-i asa?!).
Chitara, bass si tobe sporite de vioara, acordeon, pian,
mandolina, saxofon si clarinet precum si de sunete de pe teren.
Acest album este impartit oarecum un doua parti, avind in
componenta mici modificari de personal complice cu Frith. Printre muzicieni ii
gasim pe Hans Bruniusson si Paul Sears la tobe, Billy Swan la bass, Dave
Newhouse si Marc Hollander la saxofon; Lars Hollmer la pian, orga si acordeon
si, Eino Haapala asistent la chitare. Frith insusi cinta la o varietate de
instrumente.
Amploarea de sunete si stiluri de pe “Gravity”, fac ac acest
album sa fie dificil de catalogat. De la jazziness-ul varatic al piesei spring any day now la rezident-escul dancind in the street/my enemyis a bad man, totul
este o distractie. Insa, nu in mod susprinzator, aici exista si lucru serios facut de muzicieni adevarati. Pe
parcursul discului, melomanul este tratat cu hibridizare muzicala, care-i
rasplateste urechea sa fina. Percutie latina ,
festivitate calypso, percutie cu tenta asiatica, celebrari de gen Klezmer,
prosteala tiganeasca, si mult mai mult decit toate acestea se afla aici de
fata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu