Puterea acestui trio are radacini celebre

Puterea acestui trio are radacini celebre, pe care le-a adus laolalta cu maiestrie. Prima piesa The Sun Road incepe ca o melodie de pe primul album solo David Gilmour, pentru ca mai apoi sa dispara intr-un puternic val de acorduri de rock sentimental. Apoi, Dark Corners este un rock masiv care te trage in jacuzzi cu puternicile sale frenezii de chitara / bas / toba. Stevens isi tortureaza chitara si o supune in mod absolut, cu riff-uri imprevizibile. Levin imprastie razboaie de tesut pretutindeni, iar Bozzio curge efectiv intr-o jungla poliritmica fara precedent. Pretutindeni domnesc tensiunea interactiva si finetea de executie. Toate acestea razbat si se intind peste era King Crimson.

Duende se deschide cu rabufniri de flamenco la chitara, construid apoi o decenta piesa cu arome spaniole. Nu se numara printre favoritele mele, insa este bine facuta. Piesa care da si titlul albumului, Black Light Syndrome este evident un joc dintre Bozzio-Levin-Stevens. Este un bocet cu ritm mai lent, umplut pina la refuz cu o varietate de riff-uri excelente, linii de bass si tehnologie de drumming. Falling in Circles este un Floydscape timpuriu, presarat cu Ronnie Montrose, care conduce spre o balada cu subiect de hotarire si revolta. Este ca o inundatie de Satriani, Wishbone Ash, Alvin Lee, Fripp, Buck Dharma si chiar Duane Allman. Book of Hours m-a readus inapoi in timp la Wheels of Fire, intr-o zi ploioasa cu o ceasca de cafea in mana. Din nou ii ave pe Levin-Bozzio-Stevens ca o singura minte precisa. In sfarsit, Chaos/Control – unde auzi “E7 breakdown” de pe “Midnight” al lui Hendrix, dupa care un boogie jazzy clasic in stil Franc Marino. Stevens este un chitarist cu o gama de stiluri, destul de larga.