Nucleus: We’ll Talk About Later

Cu toate ca Nucleus au realizat un spectacol indelung aclamat la Newport Jazz Festival in 1970, proto-fuzionistii britanici nu au devenit niciodata populari in USA. De fapt, in anumite cercuri, Nucleus sunt considerati o sursa de muzicieni care mai tirziu au facut parte din Soft Machine. Compozitorul/pianistul/saxofonistul Karl Jenkins, bateristul John Marshall, basistul Roy Babbington si chitaristul Allan Holdsworth, cu totii au cintat la Nucleus citeodata, si cu totii s-au mutat la Soft Machine cu ocazia lansarii albumului Softs. Al doilea album Nucleus, intitulat We’ll Talk About Later ar putea fi de un interes aparte pentru admiratorii albumului Bundles al lui Soft Machine (printre care ma aflu), dat fiind prezenta piesei “Song for the Bearded Lady” – o compozitie Jenkins care mai tirziu a aparut intr-o forma schimbata pe Bundles, cu denumirea de “Hazard Profile” – un vehicul pentru unul din cele mai viguroase solo-uri de chitara ale lui Holdsworth de pe album. “Song for the Bearded Lady” este piesa de debut a albumului, si consta dintr-o fanfara, funky la unisn si contrapunct, trompeta lui Ian Carr aducind aminte de influentele lui Miles care cinta in aceeasi perioada. Pe acest album, chitarist era Chris Spedding, si de aceea nu ar trebui sa te astepti sa sune la fel ca Holdsworth; Spedding era la acea data mai mult un blues-rocker decit un jazzman.