- Am avut un vis, spuse nu Martin Luther King, ci Luis
Bunuel, pe cand era un tanar spaniol cu vise de regizor in Franta anilor '20. Se
facea ca un nor trecea prin fata lunii care arata precum un ochi taiat
de un brici.
- Si eu am avut un vis, spuse Dali, pe cand era un si mai tanar spaniol
deja pictor cu deja mustata. Am visat o palma din care ieseau furnici.
Si asa s-a nascut unul din cele mai cunoscute si
controversate filme suprarealiste, avantgardiste si experimentale, Un
chien andalou (1929). Era mijlocul erei cinematografului pur, parizienii
erau inca zapaciti de dadaisti si partial ingroziti de suprarealisti, iar
artistii... artistii experimentau - cu noua minune, aparatul de filmat si cu
recenta inventie a psihanalizei si a simbolismului.
Filmele, mai degraba abstracte si frizand absurdul, au fost
intelese sau nu prea, insa au reprezentat o sursa inepuizabila de inspiratie.
In continuare, un mic dictionar al suprarealismului anilor '20, pe cand era
inca un fel de... miscare underground. 'Age d’Or -
film al lui Bunuel din anul 1930. Ca sa poata primi aprobarea sa ruleze in
public, Bunuel l-a prezentat drept "visul unui lunatic". Cu toate
astea, dupa premiera de la Paris ,
terminata cu scandaluri si revolte, filmul a fost interzis, ca fiind
"pornografic si blasfemiator". Anagrama / Joc de cuvinte - unul
din jocurile preferate ale lui Marcel Duchamp, transpuse intr-un scurtmetraj:
Anemic Cinema -
film al lui Duchamp, semnat cu pseudonimul Rrose Selavy (anagrama a sintagmei Eros,
c'est la vie - erosul e viata). Filmul este o insiruire... o spiralare mai
degraba de anagrame si "mobilele" sale aproape erotice rezultate din
placi spiralate similare cu placile rotative de sticla construite
impreuna cu Man Ray. Animale - aparitii frecvente, mai ales in filmele lui
Bunuel. In Un Chien Andalou personajul
principal trage dupa el doua piane, sub coada carora stau doi magari morti. In
L'Age d'Or apar scorpioni, un catel mic, alb si pufos este tratat drept minge
de fotbal, o vaca doarme intr-un pat, o girafa e aruncata pe geam (o fi aportul
timpuriu al lui Dali?) Cinepoem - filmele lui Man Ray, numite asa chiar de
el. Desi suprarealiste, filme
precum Emak Bakia (Leave me alone), Le retour a la raison si L'Etoile
de mer (Steaua de mare) arata un spirit mult mai sensibil decat al filmelor
epocii, fiind pline de abstractiuni luminoase, "efecte speciale" si
rayografii - fotograme. Fir narativ / poveste/ scenariu - aproape inexistente.
Spectatorul e liber sa isi lase mintea sa interpreteze cum gaseste de cuviinta
simbolurile si imaginile, unele cu un vag substrat, cele mai multe, asa cum spunea Bunuel,
nereprezentand absolut nimic, singura posibilitate de descifrare a lor fiind
poate psihanaliza. Luis Bunuel -
regizor spaniol, reprezentant important al suprarealismului timpuriu (anii
20-30), recunoscut apoi pentru creatiile sale "mature", atat cele din
perioada mexicana (Los Olvidados, El, Viridiana), cat mai ales cele
din epoca franceza: Cet
obscur objet du desir, Belle
de jour, Le Charme
discret de la bourgeoisie, La voie lactee. Man Ray -
unul din cei mai importanti artisti ai secolului 20, mai ales prin
fotografiile, picturile si sculpturile sale conceptuale.
Marcel Duchamp - artist avangardist de influenta
cubista si dadaista, adept al instalatiilor si al masinariilor kinetice genrotoreliefurile cu
care a realizat si Anemic Cinema.
Marchizul De Sade - finalul filmului l'Age d'Or al lui
Bunuel este o scena inspirata din Cele
120 de zile ale Sodomei, de Sade. Nud - aparitie rara, dar cu atat mai
scandaloasa, de obicei mai degraba sugerat decat aratat, in secvente scurte. Ochi -
imagine frecventa, de cele mai multe ori obsedanta, cea mai persistenta in
memorie fiind cea a ochiului taiat de brici din Cainele andaluz, care este de
fapt un ochi de vaca (autentic, in orbita originala, luminata puternic pentru a
se confunda cu figura umana).
Orb - alta fixatie de-a lui Bunuel, orbii apar in
filmele sale pentru a fi ridiculizati si maltratati. In Cainele andaluz o fata
oarba e calcata de masina, in l'Age d'Or un orb primeste un sut in piept,
aparent fara motiv, in Los Olvidados niste golanasi iau la baiate un muzicant
ambulant batran si orb si ideea apare (mult mai tarziu) chiar in titlul
episodului "Ce vrei, orbule?" (Serie noire, Aveugle, que veux-tu?) Preot - alt simbol cu care Bunuel are o rafuiala
directa (cat de directa poate fi o imagine suprarealista) - in Cainele andaluz,
dupa pianele cu magari morti atarna in franghii si doi preoti (din care unul e
chiar Salvador Dali).
In l'Age d'Or un episcop e aruncat pe geam, in la Voie
Lactee (despre un pelerinaj la Santiago de Compostella) un personaj viseaza cu
ochii deschisi cum e impuscat Papa.
Preotul mai apare, in rol principal chiar, in filmul Coquille et le clergyman, al regizoarei Germaine Dulac, film lansat cu
putin inainte de Cainele andaluz si despre care se spune ca este de fapt primul
film suprarealist. Ii lipseste insa imagistica puternica si are un fir narativ
prea... inchegat ca sa concureze in absurd cu productia lui Bunuel.
Sexualitate - ca si nudurile, o aparitie destul de
rara, cateodata dublata de violenta, insa sugerata prin multe simboluri, mai
mult sau mai putin transparente. Din ultima categorie face parte spre exemplu
scena, ridicola, hilara si falsa pentru omul secolului 21, dar de-a dreptul
obscena si profanatoare pentru anii '20, a... suptului degetelor unei statui
religioase dintr-o gradina. Apare des ideea triunghiului amoros, nu in sensul
de threesome, ci de inselaciune si eventual adulter, ca in Maldone a lui Jean
Gremillon, ca sa dam un singur exemplu. Unghiuri de filmare - cele mai
neobisnuite, daca se poate aplica un superlativ de neobisnuit la suprarealism,
apar poate in Baletul
Mecanic al lui Fernand Leger, un balet al masinilor si al
industriilor, presarat pe alocuri cu piruetele unei balerine filmate de sub
talpi.
Vezi filmul aici, din pacate cu o coloana
sonora
user-generated. Asculta coloana sonora
originala aici intr-o
varianta moderna, executata de "lemuri" (traducere
aproximativa: Liga Electronica Muzical Urbana a Robotilor), care au reprodus
simfonia pianelor (16), a clopotelor, xilofoanelor, tobelor si sirenelor (o
muzica destul de incomoda, ca si cum nu erau suficiente imaginile).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu