Concert King Crimson la Frejus, Franta: Discipline

“Discipline” incepe seria formulelor de grup si a sonoritatilor dense promovate de Robert Fripp.  Prin modul lui inovator si pe alocuri instigator si ciudat, Fripp a conferit grupului King Crimson titlul de entitate provenita din partea intunecata a muzicii de rang inalt. Format in 1969, in plina epoca de maturizare a “progressive rock”, grupul King Crimson a suferit numeroase schimbari de componenta si implicit de directii stilistice, iar in pofida comportamentului pasnic, intr-un anumit sens a existat ceva in permanenta neliniste. Linia principala a albumelor vizeaza experimente sonore imprevizibile, care nu odata depasesc granita”rock” prin expuneri modale, improvizatii scapate de sub control sau evolutii la limita isteriei.Acest domeniu muzical solicitant presupune din partea protagonistilor o personalitate artistica puternica si o cretivitate in permanenta explozie pentru a mentine atent un auditoriu pretentios. Lansat in formula de quartet, cu Robert Fripp la chitara, alaturi de Adrian Belew- chitara/vocal, Tony Levin- bas si Bill Bruford la percutie, “Discipline” aduce oarecum cu inventiile “frippertronice” de pe albumele precum “Red”-1974.

Continutul pieselor este dominat de un sunet sintetizat in care  lirismul ermetic alterneaza cu pasaje de maxima intensitate sonora si cu evadari chitaristice intr-un dialog Fripp-Belew. King Crimson descind destul de rar in aranjamente specifice “rock”, dar cu toate acestea fiecare instrumentist are un rol bine definit. Evolutia autonoma a fiecaruia se incadreaza in “mozaicul” componistic, iar cand toate instrumentele se intalnesc intr-o fraza comuna, efectul nu se lasa asteptat. Din acest parteneriat productiv rezulta un ansamblu muzical robust, iar ordinea domina haosul.

“Discipline” marcheaza inceputul unui nou capitol din istoria King Crimson, ca o atestare a rock-ului progresiv in vremurile lui bune, iar Robert Fripp, o incontestabila valoare artistica, prin dimensiunile atribuite sunetelor de chitara, ritmurilor si armoniilor folosite, in pofida modului controversat, introvertit de a se exprima a reusit, timp de mai multe decenii, cu pauzele de rigoare, sa ne ofere productii care mai de care mai surprinzatoare. King Crimson nu este o trupa pentru amatorii de “auditii lejere”, dar cu toate acestea nu e nevoie sa fii academician ca sa-i apreciezi.