Acesta este un dineu in Soho ,
insa Ronnie’s pare setat de acesta data pentru o versiune fusion de party al
lui Mad Hatter’s (ai inteles ceva din aceasta fraza? Daca nu, atunci cauta pe Wikipedia
despre ‘Alice
in Tara Minunilor!).
La dreapta scenei se afla, cu buzele strinse deasupra
claviaturilor, Jason Rabello care seamana cu Dormouse din Alice in Tara Minunilor. Tobarul Vinnie Colaiuta ale carui betze miscate
cu repeziciune estompeaza miscarea, seamana cu personajul March Hare din
aceeasi poveste. Basista Tal Wilkenfeld, solemna si cu ochii larg deschisi,
este Alice . Si,
in final, gazda noastra care elocvent domina orice conversatie, este
chitaristul Jeff Beck. Trupa este buna, insa Jeff Beck este cel pentru care am
venit aici pret de 5 nopti la rind. Am venit sa auzim fiecare variatie a lui
Beck cu trimitere la blues, rock, jazz, metal si Indo-jazz.
Jeff Beck pare sa gindeasca permanent ce timbru sa abordeze
cu chitara – daca sa cinte fluid asa cum o face in Nadia, daca sa abordeze riff-uri hard asa cum a face in Led Boots sau daca sa se lanseze
intr-unul din solourile sale infinit inventive.
Formatia trateaza piesele in maniera in care oamenii de stiinta
de la Cern construiesc acceleratoarele de particule: mai rapid = mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu