Guitar World a realizat un interesant top 10

Guitar World a realizat un interesant top 10 al celor mai ciudate efecte realizate la chitara electrica. Daca esti interesat, te invit sa asculti piesele respective, insotite de modestele mele comentarii. Auditie placuta!

 P.S. Like-urile si mai ales comentariile sunt bine venite.

Pe locul 10 se situeaza Jeff Beck si Jimmy Page “Happenings Ten Years Time Ago”. Aceasta piesa esta o rara ocazie in care Page si Beck au cintat impreuna la chitara ca membri ai formatiei Yardbirds. Inainte de inceperea solo-ului, cei doi mari chitaristi realizeaza un feedback de 15 secunde, ce seamana cu sunetul unei sirene antiaeriene. Ganditi-va la context: Aceasta se intampla in anul 1960, inainte ca cineva sa fi inceput sa utilizeze procesarea semnalelor acustice.

Locul 9 este ocupat de  Johnny Marr cu “How Soon is Now?” Ce este cu acel sunet pulsatil pe cea mai cool piesa compusa vreodata de The Simths’? Marr trage de intinzatorul Fender-ului Twin obtinand un tremolo de o masura pe o singura coarda, care te duce cu gandul la o masinarie automata. De fapt, efectul a fost imbunatatit in studio: El a re-inregistrat partea respectiva, cu cinci Fender Twin.

Locul 8 apartine lui Eddie Van Hallen cu ‘Eruption’. Din nou este vorba de context. In 1978 fingerboard tapping-ul si whammy-bar divebombs utilizate de Eddie, erau ca un fel de stramosi ai soundtrack-urilor jocurilor video ce aveau sa vina peste ani si ani. Dupa aceea, desigur toti chitaristii din L.A. au sarit in bandwagon – si asta cu mult timp inainte ca Space Invaders sa devina mult mai sofisticati.

Pe locul 7 il gasim pe Paul Gilbert “Solo” extras de pe ‘Live Extreme’, Vol. 1. Unii instrumentisti utilizeaza efecte ca fiind unelte. Paul Gilbert utilizeaza unelte pe post de efecte. O singura alegere nu a fost suficienta pentru sunetul tremolo dorit. Solutia? Un burghiu electric fara fir.

Iata-ne la locul 6: Tom Morello cu “Revolver”. Intro-ul suna ca R2D2 intr-o calatorie nereusita, in timp ce inceputul solo-ului te duce cu gandul la o banda de alergat. Iti arata ca daca-i dai unui tip o pedala DigiTech Whammy, un Ibanez Talman, un switch robust de comutare si cateva chei Allen, acesta poate scoate aceleasi sunete ca si un turntable-ist.

Pozitia 5: Buckethead cu ‘Dead Man Walking’. De la Praxis Transmutation, acesta este urmatorul nivel de soundtrack al jocurilor video, interpretat la chitara electrica. Tapping-ul hiper-frenetic al tipului mascat, te duce aici cu gandul la un computer super-incalzit gata sa ia foc.

4 vine cu  Jimi Hendrix si ‘The Star Spangled Banner’. Jimi a intrepretat acesta piesa in momentul in care razboiul din Vietnam atinsese cote maxime, utilizarea revolutionara a feedback-ului impreuna cu tremolo-ul fiind perfecte in contextul corelarii – pentru a se fi obtinut in acest fel efectul ‘bombelor sfasiind aerul’. Atunci cand ai ascultat chestia asta pentrui prima data, nu a venit mama ta in camera sa te intrebe daca nu cumva s-a stricat casetofonul ?

3: Steve Vai cu ‘Next Stop Earth’. Inca de la solo-ul de debut, Flex-Able, aceasta nestemata il gaseste pe Vai imitand vocea umana via slide-uri executate cu degetele, micro-benduri si o pedala wah. Poti afirma oare ca a cantat odinioara cu Zappa? Desigur, si inca cum!!!

2: Fred Frith cu ‘No Birds’ de pe albumul sau din 1974 intitulat 'Guitar Solos'. acest instrumentist fost membru al obscurului grup de rock progresiv Henry Cow, a fost pionierul conceptului de ‘preparare’ a chitarelor.

Iata ca am ajuns la locul 1: Adrian Belew cu ‘Elephant Talk’. Atunci cand in 1981 – cu ocazia lansarii albumului ‘Discipline’ - Belew s-a alturat trupei King Crimson si lui Robert Fripp, acesta a uimit chitaristii prin modul in care putea imita la chitara sunete scoase de animale. De aceasta data un Big Muff Electro-Harmonix intr-un flanger Deluxe Electric Mistress, il ajuta sa transforme o chitara intr-un elefant galagios.