Karlheinz Stockhausen (1928-2007) a fost un artist creativ
al perioadei post-moderniste (1945) si unul din cei mai experimentali si
progresisti compozitori ai secolului 20. El a redefinit notiunile despre ce
tipuri de sunete ar fi acceptabile intr-o compozitie, si a fost pionier in
abordarea electronicii in arta muzicala. In cele ce urmeaza voi incerca sa
prezint un numar de sase compozitii care l-au facut pe Stockhausen sa se situeze
in afara contemporanilor sai.
Sonatine for
Violin and Piano
Avind-ul pe insusi Stockhausen la pian si la vioara pe
concertmasterul North German Symphony
Orchestra – Wolfgang Marscher, aceasta lucrare demonstreaza o multitudine
de tehnici, de la scoala Second-Viennese si
pina la serialism si politonalitate. Fiind o lucrare timpurie a lui
Stockhausen, aceasta piesa a facut parte din lucrarea sa de diploma din cadrul
Conservatorului din Koln .
Kontra-Punkte
La prima versiune a notelor programate din Kontra-Punkte
1953, Stockhausen scria - ‘intr-o lume sonora
cu multiple fatete si alcatuita din note individuale de diferite durate, toate
opozitiile dintre acestea trebuie anihilate pina in momentul in care se ajunge intr-un stadiu
in care tot ceea ce se aude este unificat si imuabil’. Cu alte cuvinte, partile
individuale – care la inceput par a fi disparate – se combina treptat pina in
momentul in care se mai aude o singura linie de portativ, sustinuta de pian.
Klavierstücke XI
Fiind dedicata pianistului si compozitorului american David
Tudor, aceasta piesa compusa pentru pian, conduce la ideea introducerii
intimplarii in muzica notata: Lui Stockhausen i-a placut sa le acorde
interpretilor sai responsabilitatea alegerii. Sunt 19 idei muzicale separate pe o singura partitura, si pianistul poate alege sa le cinte pe oricare dintre
acestea, ori de cite ori si in orice ordine doreste – intr-adevar, cam multa
responsabilitate acolo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu