In lucrarea sa intitulata Krautrocksampler, Julian Cope scrie ca Tago Mago ‘suna ca ea insasi, adica asa ceva ce
nu a mai existat anterior’. Iata ca dupa 44 de ani de la aparitia albumului,
afirmatia este inca valabila. Foarte multe formatii underground au incercat sa
recreeze virtejul ametitor, impetuos si intunecat al ritmurilor de pe Tago Mago – de la Public Image Limited
si pina la Horrors – insa niciuna nu a reusit sa faca fata combinatiei dintre
sinistrul si sublimul acestui album.
Nu este doar muzica
cea care face ca Tago Mago sa fie
atit de tulburator, cit si ceea ce membrii formatiei erau in acea epoca: Niste
hippies germani experimentali care se delectau cu ciudateniile. Albumul a fost
inregistrat in castelul Schloss Nörvenich de
linga Koln – al carui proprietar era un
excentric colectionar de arta. Can au trait un an de zile acolo pe durata
inregistrarilor si si-ar fi petrecut de fapt toata viata cantind piese lungi,
dezorganizate (mai mult fluxuri de constiinta muzicala decit piese efective),
pe care apoi basistul Holger Czukay le compila in cintece.
Pentru clasicii Kosmiche, acesta este un album essential.
Daca nu-l ai in colectie, inseamna ca-ti faci un mare deserviciu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu