Neil Young a facut un album care defineste teritorii

Pentru oricare  pasionat   inca indragostit de rock, Neil Young  a  facut  un album  care defineste  teritorii. Le defineste, le  extinde, le arunca in aer. Le transforma prin ardere, in cenusa. Rust Never Sleeps imi  spune  mai  mult  despre viata mea, America si rock & roll, decit orice altceva am ascultat  ani la rind in tinerete. La fel ca un prieten regasit sau ca doi indragostiti jurindu-si credinta si dorinta de a imparti totul impreuna, acest disc este atit un sampler, cit si un rezumat – despre orice: despre pietre si copaci si despre umbrele dintre pietre si copaci. Daca versurile lui Young sunt pline de putere si speranta, ele ofera de asemenea temeri si condoleante. Rust Never Sleeps este probabil epitaful perfect pentru majoritatea dintre noi, insa poate servi si ca un apel la actiune. In acest album este vorba despre omniscienta si nu despre ironie. Prea adesea ironia este ultimul refugiu ieftin al acelor gaozari destepti care confunda  carligele  cu inima, si pentru care totul este lipsit de centru, deoarece  limitele  lor umane sunt atit de  bulversate de moda si atit de cool, incit nu sunt in stare sa le pese sau sa compatimeasca.

Neil Young nu are aceste probleme, deoarece stie cine este si ce reprezinta. Deoarece pare sa-si fi castigat cunostintele, si deoarece idiosincrasia si calitatea muzicii sale sunt marcate de intelepciune si inteligenta. Acest artist nu reduce niciodata un cintec la intelesul sau simplu exprimat prin cuvinte: El iti ofera intregul pachet, emotii – si citeodata contradictii – controlate, dar nelimitate.