miercuri, 4 martie 2015

Marele cutremur din 4 martie 1977


Aveam 17 ani si eram elev la cel mai bun liceu din tara: Gh. Lazar. In 1977 invatam dimineata, cam pina pe la ora 13. La ora 14 eram acasa si apoi stateam pe afara cu prietenii din cartier. La ora 17 ma chema mama in casa pentru a ma ocupade temele de la scoala. Imi amintesc ca era o primavara asemanatoare cu cea de acum, adica capricioasa. 

Fiind elev la cel mai bun liceu din tara, aveam colegi proveniti din elita sociala a celor vremuri si din aceasta cauza am avut acces la cultura occidentala. Ceea ce este frapant in aceasta mica povestioara este faptul ca pe 4 martie 1977, dupa orele de scoala am fost vizitat de un coleg din alta clasa care a venit la mine acasa sa-mi aduca discul Apocalypse semnat Mahavishnu Orchestra. Eram deja celebru in liceu pentru preferintele muzicale si imi facusem prieteni de soi, legati prin pasiune. Ma simteam deosebit si poate ca eram deosebit ! Iti multumesc Doamne ca m-ai lasat in viata, asa nedeosebit cum sunt de fapt!

NU mai  retin  ce am facut dupa ce am ascultat  discul si pina cind s-a dezlantuit urgia, retin numai ca stateam alturi de mama si sora mea si vizionam un film bulgaresc (altceva nu exista mai bun in acea orindurie sociala din Romania anilor '70). Mai traisem pina in acea seara si alte cutremure declansatoare de pendulari de lustre si usoare miscari de pat de scurta durata, si de aceea, in primele secunde ale miscarii de pe 4 martie 1977 am stat linistit ca totul se va termina imediat. Insa, miscarile nu au incetat ci au inceput sa se amplifice intr-un fel intolerabil. In citeva secunde miscarile au devenit insuportabile, peretii casei parca erau din guma de mestecat. Lumina s-a stins si stihia pamantului s-a descatusat intr-o energie si o miscare greu de descris. Totul se rotea si scrishnea din toate incheieturile. Cerul era limpede si luna era plina si un vuiet inspaimantator domnea peste intreaga suflare.

Asta a fost blocul de linga Arhitectura (actuala terasa 'Gradinita')














Nu stiu daca Jeff Beck a trait inspaimantatoarea experienta a unui cutremur devastator in viata sa, insa ce a realizat cu arta si chitara lui, iti da fiori!




Un comentariu:

  1. Amintiri infricosatoare si marcante pe care nu le voi uita niciodata, Fra!

    RăspundețiȘtergere